Prof. Daniel Mocioi: CARAGIALE – Școala oglindită în proza scurtă
Fostul revizor şcolar şi profesor suplinitor cunoştea foarte bine organizarea şi funcţionarea şcolii, din timpul său, lăsată de către administraţie mai mult la voia întâmplării.
Unirea din 24 Ianuarie 1859,
UN PAS SPRE MAREA UNIRE din 1918
Rezultat din îngemănarea a două neamuri viguroase ale Antichităţii – dacii şi romanii – , poporul român a străbătut veacurile istoriei fără a se fi clintit de pe vatra strămoşească, clădită pe pilonii Carpato-Danubiano-Pontic şi aureolată de spiritualitatea creştină, cu drumul jalonat în istoria-i multiseculară de jertfele al căror sânge i-au fertilizat pământul strămoşesc, din care s-au hrănit stabilitatea şi perenitatea lui.
Eveniment editorial
Editura Corint a lansat în această vară la București cartea Stirpea Drăculeștilor. Pseudocronică a Familiei Suţu (publicată în colecţia Istorie cu blazon; cu o prefaţă de Filip-Lucian Iorga).
Stirpea Drăculeştilor, o istorie romanţată a familiei Suţu
de Bogdan Jugănaru
Aflat în proximitatea kilometrului zero al Capitalei, Palatul Suţu reprezintă unul dintre punctele de reper cele mai cunoscute ale zonei Universităţii, pe lângă care au trecut generaţii de bucureşteni şi alogeni, de aproximativ 150 de ani încoace.
Gândirea filosofică a savantului Henri Coandă
„Toată filosofia mea şi-a luat avântul din detalii pe care le-am observat”.
Henri Coandă
*Fragment din lucrarea monografică Henri Coandă, expresie a spiritului creator românesc pe plan universal de Gh. Zarioiu și Ion R. Popa, Ed. Autograf MJM, 2010 (ed.a II-a).
În anul 1906, cu ocazia vizitării Locurilor Sfinte, la Haifa, Henri Coandă s-a ataşat unui grup condus de eruditul misionar père Olivier, cu care, mergând pe jos ori cu caravane de cămile şi alte mijloace, a trecut prin Ispahan, Teheran, Tibet, Gobi şi a ajuns până la Beijing. Acest episod din viaţa sa ne dezvăluie în bună parte modul de gândire, caracterul şi setea de cunoaştere ale tânărului de douăzeci de ani. Mai mult, dincolo de temeritate şi tenacitate pe care şi le-a verificat, dincolo de prilejul de a fi străbătut ţinuturi de care aflase în basmele copilăriei, mobilul acestei peregrinări mărturisit de savant scoate în evidenţă o concepţie profund umanistă, un adevărat crez devenit imbold lăuntric al creatorului, la începutul unei îndelungate şi prodigioase cariere puse în slujba umanităţii.
Despre Poeme*, de I. L. Caragiale
de Dan Ionescu
*Studiu apărut în revista „Scrisul Românesc”
Mihai Eminescu vedea lumea furnicar, I. L. Caragiale observă, în mijlocul ei, imaginile apocaliptice ale unor monștri, care sunt „contimporanii mei”. Primul stih este inversul tabloului Strigătul: „Fără de graiuri guri” – aici duce escaladarea egoismului, la a da din gură în zadar sau la a nu mai fi auzit de nimeni din jur. Privirea însăși e întoarsă înspre sine, însă fără a explora adâncimi sufletești sau pentru a certifica existența unor momente de introspecție. E o privire goală. Primul catren configurează portretul unui robot pe care dacă se instalează cabluri și baterii, ar lua-o încet din loc, pe un drum izolat: „Fără de graiuri gure și ochi făr’ de priviri, / Făr’ de mișcare forme, și încă, vai! ce este / Mai sec în astă lume și mai nemernic, țeste / Făr’ de gândiri și inimi lipsite de simțiri!” (Sonet).
DAN IONESCU: „Datina”. Micromonografie, Editura AIUS, Craiova, 2017, 220 p.
Preț: 45 de lei.
Acest studiu constituie o premieră absolută în istoria publicisticii literare românești.
Această lucrare, bazată pe teza de doctorat, Presa literară din Oltenia, reprezintă un studiu de caz: revista severineană „Datina”, extrem de importantă în epocă, dar indispensabilă și pentru contemporaneitatea noastră, pentru valoarea materialelor publicate, dintre care majoritatea își păstrează actualitatea, pentru notorietatea colaboratorilor și, în fine, pentru modul în care s-a situat în tradiționalismul românesc,
unde și-a cucerit un spațiu propriu.
Antonia Bodea: O carte de colecție – Radu Stanca. Evocări și interpretări în evantai
Apărută ca o încununare a unei îndelungate preocupări, chemări și pasiuni privind personalitatea lui Radu Stanca, “poet baladist neîntrecut în literatura română, dramaturg aproape uitat, teatrolog cu viziune reformatoare, eseist rafinat, nu mai puțin actor și regizor ingenios”, noua carte a istoricului literar Anca Sîrghie, intitulată “Evocări și interpretări în evantai” (460 p.), apărută la Editura Technomedia din Sibiu în 2016, vine să completeze vastul documentar dedicat de universitara sibiancă autorului “Horei domnițelor”. După studiul monografic, “Radu Stanca și obsesia Thaliei. Ipostazele omului de teatru” (214 p.), publicat la Editura și Casa de presă Tribuna din Sibiu în 1996, și articole în reviste de specialitate, printr-o extindere a cercetării pe o perioadă îndelungată, mai recent au apărut la Fundația Națională pentru Știință și Artă din București, cartea “Dăltuiri“(330 p.), pe care autoarea a și prefațat-o în 2012, și “Radu Stanca. Profil spiritual”(720 p. ), cu un “Cuvânt înainte” semnat de Acad. Eugen Simion, în 2015. Cele două apariții recente s-au bucurat de competența editorului Marin Diaconu și a istoricului literar Anca Sîrghie, ca îngrijitori de ediție.
“Lucian Blaga şi ultima lui muză” ca document literar inestimabil
De curând, cartea scriitoarei Anca Sîrghie intitulată „Lucian Blaga şi ultima lui muză” (Editura Technomedia, Sibiu, 2015), a fost răsplătită cu Premiul “Octavian Goga”, decernat de filiala locală a Uniunii Scriitorilor din România. Volumul reprezintă o încununare fericită a îndelungatului efort de căutări ale istoricului literar, cercetări susţinute de pasiunea deosebită pentru creaţia poetului-filosof născut în Lancrămul Sebeşului. Acest interes s-a accentuat prin împrejurarea pe de o parte dramatică, dar pe de alta fericită pentru oraşul de refugiu al poetului împreună cu Universitatea clujeană” Regele Ferdinand” , Sibiul, din perioada celui de-al Doilea Război Mondial, căci acolo trecerea lui a lăsat urme bogate. Ca profesoară la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, Anca Sîrghie a cercetat opera literară a scriitorului născut în Lancrăm, dar interesul pentru aspecte mai puţin cunoscute ale biografiei lui s-a adâncit atunci când ea a avut prilejul şi privilegiul de-a o cunoaşte pe Elena Daniello, „ultima muză” a poetului, ei fiindu-i închinate poemele inspirate din perioada finală a vieţii. Și nu doar acestea, ci tot ce a zămislit cu mintea sa de scriitor și de filosof.