
http://blog.revistaderecenzii.com/
Cât vezi cu ochiul, verde, păpurişul
Se-ndoaie-n vântul serii, foşnitor.

http://blog.revistaderecenzii.com/
Cât vezi cu ochiul, verde, păpurişul
Se-ndoaie-n vântul serii, foşnitor.

Nichifor Crainic: Memorii*. Fragmente din cartea Întoarcerea istoriei de Geo Constantinescu, carte apărută la editura EIKON, București, 2020, 212 p.
Apariția în 1991 a cărții de memorii Zile albe, zile negre (Casa Editorială Gândirea) a însemnat un moment fast al publicațiilor acestui gen de literatură, supranumită „de sertar“, după mai mult de patru decenii de sălbatică cenzură impusă cu forța poporului român, libertății sale de expresie și gândire de către regimul de inspirație sovietică, după 23 august 1944. Este vorba de una dintre mărturisirile cele mai valoroase și profunde despre o viață și o epocă a țării, ambele deturnate violent de la fireasca devenire de tancurile necruțătoare ale utopiei sovietice. Cartea a fost scrisă de Nichifor Crainic în timpul peregrinărilor prin Transilvania, după ce autorul a fost condamnat la închisoare pe viață, în 1945, în odiosul proces intentat ziariștilor și scriitorilor români care fondaseră, cu mintea și talentul lor, stabilimentul ideatic propice devenirii României Mari.

BREASLA ACTORILOR vă invită să explorați tainele Commediei dell’Arte, înscriindu-vă la cursul de specializare, coordonat de regizorul și actorul Massimiliano Nugnes. Veți aprofunda stilul venețian de commedia, prin introduceri teoretice în istoria sa, exerciții și lucru cu obiecte specifice.
Continuă să citești
Marele om a întors spatele insulei.
Aşa că el nu va muri în paradis,
nici nu va mai auzi
printre măslini, lângă lacuri limpezi,
sub chiparoşi, lăutele raiului.

În aceeaşi noapte, aveam să îndur o ploaie lungă şi rece. 18 ore am stat în picioare. De la 21,00 până a doua zi la prânz. Patrulam necontenit, ca nu cumva să mă fure somnul.
Continuă să citești
Duminica, mergeam la mănăstire, la o slujbă pe care o ținea părintele Ioachim (care era de vârsta mea, dar lui i se părea că e „bătrân”). Ioachim slujea la mănăstirea Cârcea din 1990. Avea deplină vocație pentru preoție.
Continuă să citești
Am părăsit casa părintească
Şi Rusia cu iarbă albăstrie,
Trei stele, în plop, lîngă lac,
Tristeţea mamei o păstrează vie.

– Am întâlnit deunăzi pe cineva pe care-l cheamă Gubăuceanu. Mi-a spus că nu are nicio legătură cu satul Gubaucea, dar cineva în neamul lui, primul, trebuie să fi fost din Gubaucea. Și oamenii întrebau: Cine-i ăsta? Gubăuceanu (adică unul venit din Gubaucea, pripășit pe la ei). Inițial, numele au fost porecle. Pe străbunicul nostru știi cum îl chema?
Continuă să citești