Istoria Urâtului, acest al doilea volum vine ca o necesitate, în continuarea Istoriei frumuseţii. Probabil ca multi ar respinge o asemenea carte din start, opusul „istoriei frumuseţii“ făcând parte din lucrurile de care suntem mai puţin interesaţi să le cunoaştem. Dar atunci când vom avea răbdarea să ne apropiem de ceea ce canonic iese din sfera frumosului, în funcţie de epoci şi culturi, vom descoperi că simţurile noastre sunt provocate, dorinţa de analiză este stimulată, aşa cum spune Jung, scriind în 1932 despre cartea lui Joyce, Ulysses: „urâtul de astăzi este semnul prevestitor al marilor transformări viitoare“. În jurul noţiunii de „urât“ s-au construit de multe ori cele mai interesante expresii artistice, perioada modernă fiind una provocatoare în toate sensurile.

Continuă să citești →

“În fond, nu există Frumuseţe mai adevărată decât înţelepciunea pe care o descoperim şi o îndrăgim la o fiinţa umana căreia, dacă nu luăm seamă la înfăţişarea ori la chipul său care poate fi chiar şi hâd, încercăm să-i desluşim Frumuseţea lăuntrică”.  Plotin.

Continuă să citești →

Mircea Pospai: Căruța merge mai departe (Roman), Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2013, 224 p.

Codruța Oana Bușu: Ana Blandiana. Studiu monografic, Editura SITECH, Craiova, 2010, 234 p. Preț neprecizat.

“Pendulul…” nu e un roman de povestit. E de citit! Aici aş mai adăuga faptul că până şi termenul de” roman” nu mi se pare chiar cel mai bun, dar probabil că altceva nu s-a inventat.

Pendulul lui Foucault (cu titlul original Il pendolo di Foucault) este un roman al scriitorului italian Umberto Eco. A fost publicat în 1988.

Continuă să citești →

Promenada culturala la B.A.R.

Sâmbată, 26 octombrie 2013, la Biblioteca Academiei Române din Bucureşti a fost sărbătoare. Din nou. Înca de la prânz a început forfota specifică pregătirilor de final, a verificărilor şi a detaliilor tehnice de ultim moment pentru ceea ce se preconiza a fi un eveniment cultural de înaltă ţinută, aşa cum într-un asemenea edificiu suntem obişnuiţi să avem de fiecare dată.

Continuă să citești →

Romancieră, producătoare şi critic literar, Sarah Dunant este una dintre autoarele britanice care se bucură de un succes răsunător atât în Europa, cât şi în SUA. S-a născut în 1950 în Londra şi a studiat istoria la Newnham College, Cambridge. S-a făcut cunoscută ca actriţa, iar în 1974 a devenit producătoare pentru BBC. În prezent scrie recenzii pentru publicaţii prestigioase precum The Times şi The Observer şi prezintă emisiunea „Night Waves” la BBC Radio 3. De la debutul literar din 1983 cu Examinating Angels (pe care-l semnează cu pseudonimul Peter Dunant), Sarah Dunant a mai scris încă zece romane şi două cărţi de eseuri. Unul dintre personajele sale emblematice este Hannah Wolfe care apare în Birth Marks (1991), Fatlands (1993) – câstigător al Crime Writers’ Association Macallan Silver Dagger for Fiction – şi Under My Skin (1995). În anii următori publică Transgressions (1997) şi Mapping the Edge (1999) care confirmă pe deplin succesul la public de care se bucură autoarea. Cele mai recente romane ale sale, Nasterea lui Venus (The Birth of Venus, 2003) – bestseller internaţional tradus în peste douăzeci şi şapte de limbi – şi În compania curtezanei (In the Company of the Courtesan, 2006) – intrat imediat dupa apariţie pe lista de bestselleruri a New York Times şi tradus în treizeci de ţări –, au propulsat-o pe Sarah Dunant în topul celor mai de succes scriitoare de romane istorice.

Continuă să citești →

Sâmbătă, 26 octombrie 2013, pe seară, Biblioteca Academiei Române îşi deschide porţile şi vă aşteaptă să descoperim împreună farmecul Bucureştiului de altă dată şi frumuseţea arhitecturală a străzii Calea Victorie.

Între orele 18.00-22.00 aveţi la dispoziţie trei „destinaţii“ ale bucuriei intelectuale:

Continuă să citești →

Opera lui Ernest Hemingway are ca sursă o experiență de viață profundă și originală și relatează, conform concepției scriitorului, „lucrurile cele mai simple în modul cel mai simplu„, într-o proză energică, aspră, dură, cu o mare economie a mijloacelor stilistice și susținută de un ton colocvial.

”Când oamenii înfruntă cu atâta curaj lumea, ca să-i frângă, lumea trebuie să-i omoare, şi, fireşte, îi omoară. Lumea frânge pe fiecare şi după aceea la mulţi locul în care au fost frânţi se-ntăreşte. Dar pe cei care nu se lasă frânţi îi omoară. Îi omoară fără deosebire şi pe cei foarte buni, şi pe cei foarte blânzi şi pe cei foarte viteji. Şi dacă nu te numeri printre aceştia, poţi să fii sigur că te va omorî şi pe tine, numai că nu e nicio grabă anume.”

Deşi apare ca o poveste frumoasă de dragoste pe fundalul cenuşiu al războiului, această carte e mult mai mult decât atât. Este un manifest împotriva acestei absurdităţi numită Continuă să citești →