Book Review: ŞTEFAN VLĂDUŢESCU: An essay on the theory of information, by Mirela Teodorescu

 

svdl

Ştefan Vlăduţescu: An essay on the theory of information

by Mirela Teodorescu

 

On the last decades, more and more scientists have been preoccupied with the manner in which we communicate: what, how, with whom and why we communicate. What are the differences between communication, information and message, what are their similarities? Is it necessary to interpret/decode the messages to reach the information? Do codes really have a role in transmitting/receiving the information? Many of the answers to these questions can be found in the book: “Information from theory to science”  (Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002)  by Ştefan Vlăduţescu,with an excelent CV, associate Professor at the University of Craiova.  He asserts: “Information much like the native language is learned in theory after we already know it. In order to learn the grammar of the native language we indubitably can assume that we  are able to use the “grammar” language beforehand as the language itself we speak it already. Thus the grammar appears as a theory of the act of speaking. These features concern also the information as do any current activity. First of all, we know how to do something without a clear theoretical consciousness of it and barely after do we learn the theory such as a “learning by doing” process”.

Continuă să citești

ȘTEFAN VLĂDUȚESCU: Magia comunicării (Book Review), de Mirela Teodorescu

concepte

Ştefan Vlăduţescu : Magia comunicării

 

de Mirela Teodorescu

Ştefan Vlăduţescu este un exeget în comunicare cu mai multe cărţi publicate în acest domeniu, fiind fascinat de diversitatea aspectelor oferite de acest segment al stiinţei, în care se întrepătrund noţiuni de sociologie, psihologie, filosofie, filologie, jurnalism, relatii publice, informatică, matematică, stăpânindu-le  cu multă îndemânare în volumul “Concepte şi notiuni de comunicare şi teoria mesajului” (Craiova, Editura Sitech, 2009).

Continuă să citești

Despre familie (I)

Despre familie (I): Ce poate fi mai frumos și mai bun în viață decât o familie unită… (…) trăind într-un colț de lume numai cu bucuriile ei mici, așa cum sunt ele, fără să râvnească lucruri care n-ar face decât s-o zbuciume și s-o fărâmițeze…. Tudor Mușatescu

În lumina soarelui, postată deasupra noastră, ca un acoperiș de tablă încins, am o nostalgie a străbunilor care, dând înainte, oare câte generații?, petreceau ziua de vară altfel, într-o casă modestă, răcoroasă, ancorată, ca un gând de filosof, pe malul unui lac sau al unei ape curgătoare ca vremea. Vorbesc de timpuri cu mult mai încoace față de locuința lacustră, firavă și incomodă, contemporană fiarelor preistorice, poate uriașilor legendari, zeilor: cum să-i negăm (la zei și uriași mă refer) dacă nu am fost noi acolo să vedem ce a mai fost pe acest pământ…

Continuă să citești

ION MARIA: Înţelepciunea faptului de a sta pe loc, de Ştefan Vlăduţescu

descărcare (1)

Ion Maria: Înţelepciunea faptului de a sta pe loc

                                                                                     de Ştefan Vlăduţescu

”Ceea ce, în esenţă, poetul Ion Maria ne propune prin volumul „Poziţia lotus” (Bucureşti, Editura Vinea, 2008) este o macro-cenestezie: extensia copleşitoare a corporalităţii către înţelesuri spiritualizate. Cenestezia constituie un construct neologic venit din vocabularul psihologiei. Cuvintele greceşti „aisthesis”(senzaţie) şi „koinos”(comun) au edificat o solidaritate semnificaţională ce catagrafiază un fel de comunicare corporală. Cenestezia acoperă limbajual o experienţă internă ce se  manifestă postural. În plus, îşi anexează o nuanţă de comuniune în a trăi mutual vaguitatea mulţumirii sau nemulţumirii faţă de propriul corp.

Continuă să citești

FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu

Flaviu George Predescu: Metafora vieţii-carte

                                                                                                          de Ştefan Vlăduţescu

Faptul că prin volumul „Răsfoindu-mi adolescenţa”(Bucureşti, Editura Shik, 2011), Flaviu George Predescu reuşeşte ca într-un timbru nou să dea dea curs dificilei metafore genitivale de „carte a vieţii” (carte-viaţă), reprezintă unul dintre indicatorii unei viitoare recognoscibile voci în lirica românească. Sub implicatura poetică principială se dezvoltă o tematică meditativă: neliniştile şi interogaţiile adolescenţei, cristalizarea iubirii, despărţirea, timpul, casa pustie şi necunoscutul. Cartea vieţii capătă contur nu ca un dat, ci ca un construct. Ea se constituie din trăiri şi amintiri, stări de spirit, imagini şi reacţii.

Continuă să citești

AUGUSTIN BUZURA: În stare de „nici vii, nici morţi” (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu

descărcare

Augustin Buzura: În stare de “nici vii, nici morţi”

de Ştefan Vlăduţescu

The article refers at the book Augustin Buzura, “Nici vii, nici morţi” (Bucureşti, Editura Rao, 2012).

Pentru cei care au citit, la timpul lor, editorialele scrise în ultimii 6-7 ani de Augustin Buzura în revista „Cultura”, a le reciti în volum pe cele din intervalul ianuarie 2008 – martie 2012 este o experienţă provocatoare cu multiple rezonanţe semnificaţionale. Textele adunate în cartea „Nici vii, nici morţi” (Bucureşti, Editura Rao, 2012), deşi prefaţate comprehensiv şi revelator de subtilul şi elegantul critic literar Răzvan Voncu, tot generează o situaţie de lectură insolită. Fiind articole despre practica puterii (despre „mizeriile, hoţiile şi vanităţile Puterii”, p. 285), fiind scrise ca luare de atitudine, ca poziţionare, ca replică sau ca băgare în seamă, expectaţia primară suscitată este de a le înţelege într-un registru de lectură repetitivă. În schimb, o aşteptare specifică au aceia care au citit de-a lungul anilor volumele de publicistică buzuriene. Cei care ne-am bucurat de „Bloc-notes” (1981) nu ne putem teme de o lectură secundă. Mai ales că se spune că mai bine citeşti un text bun de mai multe ori decât să te intoxici cu lectura virgină a unor texte lipsite de valoare şi mesaj. Dacă în pagina de revistă se citea opinia despre evenimentul în cauză, în carte se caută gândirea contextualizantă a evenimentului. Actualitatea stârnea curiozitatea în legătură cu poziţia faţă de eveniment, lectura cărţii poartă meditativ către zona valorilor, a sistemului de gândire şi a sistemului de referinţă. Lectura tihnită în volum scoate receptarea de sub presiunea decodificării cu orice preţ în cheia momentului.

Continuă să citești

Ioan Barbu: Îmblânzitorii de ape (Editura „Antim Ivireanul”, Râmnicu Vâlcea, 2012)


i0n barbuIoan Barbu, Îmblânzitorii de ape, Editura „Antim Ivireanul”, Râmnicu Vâlcea, 2012, 150 p.

În patru secțiuni și o Mărturisire, prima, Îmblânzitorii de ape, care după titlu, este un omagiu adus muncitorilor de la Șantierul hidroenergetic Lotru – Ciunget, inaugurat la 15 decembrie 1965, închipuie o carte de reportaje, care nu exclude narația. E un mod de viață în trepte, în tendințe de urcare la cer, dar și de coborâre în interiorul ființei de om, când soarele – țintă pleacă de pe boltă. În temele mari, denunțate de titluri: Oamenii vetrelor de ape, Calea soarelui, Cireșii înfloresc în ianuarie, Forestierii, ca forme lucrate în filigran, se încadrează între altele, subcategoriile: Jurnal de front, Ofensiva, Un gest onorabil, ca-n Japonia, Epilog etc.