Referat: Mara, de IOAN SLAVICI
de Dan Ionescu
Ioan Slavici și-a făcut debutul în literatură ca dramaturg, cu piesa (comedia) Fata de birău (de primar) în 1871, la revista „Convorbiri literare”, la îndemnul lui Eminescu. Totuși, el rămâne în literatură ca un mare prozator și, „dacă ar fi avut mai multă capacitate de lucru, ar fi putut da o Comedie umană”, scria G. Călinescu.
Iulian Popescu, De la un album de domnișoară… (roman), Editura Sitech, Craiova, 2013, 240 p.
Prolificul prozator, Iulian Popescu, își reafirmă dispoziția pentru pretexte exotice de acțiune.
De data aceasta, e un titlu – De la un album de domnișoară… – care anunță laturile romantică și parnasiană ale caracterului celui care elaborează. Firul narativ e însoțit de fotografii de epocă, din arhiva personală a autorului. De la un album de domnișoară… e romanul pe care-l dorești să-l răsfoiești duminica, presat de nostalgia repausului care trece și de tensiunea începutului de săptămână.
Despre egoism: Nu e bun de nimic cel care nu e bun decât pentru el. (Proverb românesc)
Se incriminează egoismul. Adverbul (de mod de excepţie) „decât“ anulează deschiderea. Lumea unui egoist, care înseamnă o atenţie exagerată acordată sieşi, este limitată întrucât este furnizată numai de el însuşi, ca Narcis scufundat şi la propriu, în propria-i contemplare.
Foto: Mihaela Delamare, Glas de piatră
Referat. Analiza poeziei Plumb de George Bacovia în lumina structuralismului, de D. Ionescu
G. Călinescu în studiul Curs de poezie din anul 1919, afirma că „orice poezie trebuie să apară ca o structură, în care părţile se supun întregului“.
Referat. Lacustră, de George Bacovia
de D. Ionescu
Titlul este o metaforă simbol. În vechime, „lacustra“ era o casă înălţată pe stâlpi în mijlocul apelor sau aproape de mal.
Referat. George Bacovia
George Bacovia s-a impus de la început, ca un poet original în cadrul poeziei simboliste, şi în acest sens, Eugen Lovinescu scria: „Bacovia a creat o atmosferă de copleşitoare dezolare, de toamne reci, cu ploi putrede, cu arbori cangrenaţi într-un peisaj de mahala, între cimitir şi abator, cu căsuţe scufundate în noroaie eterne, cu melancolia caterincilor şi bucuria panoramelor… o atmosferă de plumb în care pluteşte o obsesie a morţii”.
Foto: Mihaela Delamare, Orizont marin
Ileana Ioanid: Împăcare şi înverşunare
de Ştefan Vlăduţescu
Rareori se întâmplă ca după ce a acces la roman un prozator să se înapoieze la nuvelă. În coordonatele acestei excepţii intră, prin cartea „Fata cu pistrui” (Craiova, Fundaţia-Editura Scrisul Românesc, 2012), Ileana Ioanid. După profundul roman de investigaţii şi descifrare psihologică „Lajos”, cartea de acum apare ca un exerciţiu de eleganţă şi delicateţe narativă. Metoda de construcţie este de această dată mai uşor de înţeles. Ea nu mai mişcă mari roţi epice. Schiţele şi povestirile permit să se observe mai uşor mecanismul de generare a narativităţii. În plus, frumuseţea rezultă nu din coerenţă şi din coeziune, ci din şirul diversităţii.
Trilogia culturii cuprinde trei lucrări:
Pentru Blaga, cultura în general, este un mijloc de cunoaştere şi elementul definitoriu al culturii este stilul (matricea stilistică) determinat de o serie de factori precum: orizontul spaţial, cel temporal, valoarea culturii. El deosebeşte cultura satului – minoră, de cea a oraşului, majoră, cu precizarea următoare: cultura satului este fundamentul culturii oraşului.