Florea Firan: „Deveninţa” lui Tudor Arghezi
de Ştefan Vlăduţescu
Ţinând cont că profesorul universitar Florea Firan scrie o monografie despre poetul „Cuvintelor potrivite”, intitulată „Tudor Arghezi, treptele devenirii” (Craiova, Fundaţia-Editura Scrisul Românesc, 2008), dintru început avem o garanţie de dublă comprehensiune: pe de o parte, una în cadrul mentalităţii olteneşti şi, o alta, în contextul unei spiritualităţi hermeneutice specializat sensibile la literatură.
Despre speranță:
Uneori e mult mai folositor să-ți pierzi speranța, decât să-ți pierzi vremea sperând. Radu Stanca
Speranța e starea care ține omenirea în vigoare și-i mai dă aripi în viitor.
Gabriel Chifu: Viaţa ca o operă literară
de Ştefan Vlăduţescu
Poematică sau, mai curând, poematizantă este proza rememorativă pe care ne-o propune Gabriel Chifu în „Fragmente din năstruşnica istorie a lumii de Gabriel Chifu trăită şi tot de el povestită” (Craiova, Editura Ramuri, 2009). Avem de a face cu o epică la care nu se poate avânta oricine: şi nu se poate recurge la ea oricând. Este necesar mai întâi să fii cineva şi să ai chiar prin aceasta ceva esenţial de comunicat. O primă nuanţă de specific provine din învestirea lui a fi în a spune. Modul particular a lui a fi este a trăi, iar modalitatea specială a spunerii este povestirea. Dacă ar fi să etichetăm cartea cu un motto revelator preluat din volum, acesta ar fi: „Am trăit cu ea elegii şi imnuri. Nu le-am scris, le-am trăit, le-am respirat”. Din această perspectivă, construcţia literară edifică existenţa ca literatură. Spiritul creator descoperă viaţa ca eveniment estetic şi o trăieşte ca experienţă artistică. Viaţa spiritului estetic face din biografie o operă literară. Unele capitole existenţiale sunt poeme („un poem despre fericire”), elegii sau imnuri. Unele părţi se sesizează ca nişte poveşti, ca roman, ca epopee („epopeea aceasta măruntă”). Toate întâmplările constituie fragmente din istoria lumii. Este vorba de o lume trăită, dar apusă, evanescentă, estompată de trecerea timpului, o lume din memorie: „lumea aceea este scufundată în memoria mea, e interioară, e pierdută, fără biata mea aducere-aminte ea nici nu există”.
Romanul emigrării ca problemă existenţial-interculturală majoră
de Ştefan Vlăduţescu
În geografia critică a literaturii române, pe harta Olteniei literare actuale, ca întâiul reper vizibil marcat, figurează scriitorul Gabriel Chifu. Confirmativ, în „Istoria critică a literaturii române” (2008), Nicolae Manolescu îi acordă un loc şi un spaţiu meritorii (pp. 1313-1316), precizând, în ce priveşte proza, că „romanele lui Chifu s-au impus (…) atenţiei criticii”. Concordant, şi remarcabilul roman (în opinia noastră) „Relatare despre moartea mea” (Iaşi, Editura Polirom, 2007) a suscitat în registrul de întâmpinare al criticii noastre vii dezbateri. Cartea este remarcabilă sub cel puţin trei aspecte:
Gabriel Chifu: Sensul vieţii şi spectrul morţii
de Ştefan Vlăduţescu
Conştientizarea sensului vieţii şi desăvârşirea existenţei prin luarea în calcul a morţii constituie resorturile gândirii producătoare ce se află generativ în focarul inspiraţiei şi pe care, totodată, în demersul ei tematizant le şi înscrie în textualitatea volumului „Fragmente din năstruşnica istorie a lumii de Gabriel Chifu trăită şi tot de el povestită” (Craiova, Editura Ramuri, 2009). Cartea arată că şi lucrurile care vin la timp, sub un raport vin de fapt prea târziu. Ar trebui poate să survină din vreme, dar atunci ele ar fi insesizabile. Ca fiinţă în timp, individul este permanent pus în întârziere de trecerea timpului. Se poate spune că două sunt elementele de expresivitate estetică care fixează spiritul într-un timp mai îngăduitor, mai răbdător, mai îndurător, într-un timp al resemnării şi întoarcerii la sine prin rememorare: a) convingerea că lumea are un sens şi b) recunoaşterea semnelor că viaţa individuală are un sfârşit, că moartea constituie de la un moment încolo o perspectivă de neevitat.
IOANA EM. PETRESCU, CITINDU-L PE EMINESCU. Note, Arhive, Documente, de Silviu Mihailă, Editura EIKON, Cluj – Napoca, 2013, 148 p. Prefață semnată de Ioana Bot.
Surâsul haosului / Il sorriso del caos (lirică, ediție bilingvă), de Marco Lucchesi. Editura AIUS, Craiova, 2013, 278 p. Traducere, note și prefață, de George Popescu.
Oglinda umbrei (Lirică), de Lucica Sava,Editura Armonii Culturale, Adjud, 2013, 96 p. Prefață semnată de Gheorghe A. Stroia.
Poezie inspirată, scrisă cu atenție, pentru a fixa în rânduri măsura lucrurilor, de a căror concretețe, în etape de responsabilitate diurnă, mai ia seama astăzi, o tânără doamnă. În lipsa liniștii de salon, unde să fi stat, pentru a purta conversații la trecerea vremii, Lucica Sava se sustrage „realului dezolant”, pentru a nu-și afecta prea rău felul de a fi, în lumea cărților, care o pot propulsa în fața unui public de substanță, dacă le va mai și elabora. Dan Ionescu
Forța visului
de Geo Constantinescu
Poetul Dan Ionescu (născut în 1970, în Bălăcița, județul Mehedinți) a debutat în 1995 cu volumul de versuri Biblioteca într-o alocuțiune (Editura Avrămeasa, 1995) în care punea, plin de curaj, problema condiției poetului într-o lume contemporană debusolată, o lume a brutalei abandonări a spiritului și a valorilor tradiționale care, totuși, au definit-o și i-au dat sens. Punctul de vedere al poetului este tonic, sub aparența naivității este absolut încrezător în valoarea perenă a cuvântului și mai ales în nevoia lui de a recupera omenescul din concasoarele unui timp al continuei degradări. Astfel, el redescoperă această lume prin simplul ceremonial (pierdut de mulți dintre contemporanii săi) al lecturii:
„deschid un volum
cu nimb rustic:
Was published on 2012 at a prestigious publishing house Saarbrucken, LAP Lambert Academic Publishing, „Persuasion Elements Used in Logistical Negotiation: Persuasive Logistical Negotiation”, by professors Ioan Constantin Dima and Ştefan Vlăduţescu.
IOAN CONSTANTIN DIMA and ŞTEFAN VLĂDUŢESCU impose the concept of Persuasive Logistical Negotiation.
by Dan Ionescu