Începând de azi, 11.2.2013, puteţi trimite lucrările dumneavoastră pentru
CONCURSUL NAŢIONAL DE POEZIE (ŞI PENTRU COPII), EPIGRAMĂ, PROZĂ, PROZĂ SATIRICĂ, ESEU, TEATRU, REPORTAJ LITERAR, PICTURĂ ŞI FOTOGRAFIE ARTISTICĂ „DOR de DOR” IPOTEŞTI – Ediţia III-a, 2013
Dumitru Vlăduţ: „Eşecul comunicării” la Ion Budai-Deleanu
de Ştefan Vlăduţescu
Două sunt elementele principale care fac remarcabilă cartea profesorului Dumitru Vlăduţ „Noi ipostaze ale literaturii lui Ion Budai-Deleanu” (Cluj-Napoca, Editura Napoca Star, 2010). Este vorba de resuscitarea vocaţiei de critic literar şi de noutatea perspectivei de abordare a unui scriitor de la începuturile literaturii române.
Book Review: Ioan Constantin Dima & Ştefan Vlăduţescu (2012). Persuasion Elements Used in Logistical Negotiation: Persuasive Logistical Negotiation. Saarbrucken, LAP Lambert Academic Publishing.
by Dan Ionescu
I.Published on 2012 at a prestigious publishing house Saarbrucken, LAP Lambert, „Persuausion Elements Used in Logistical Negotiation: Persuasive Logistical Negotiation” book, by professors Ioan Constantin Dima and Ştefan Vlăduţescu is in itself an event for scientific domain of psychological persuasion and using it as a tool in logistical negotiation.
Foto: Mihaela Delamare, Fastum
Book Review: Ioan Constantin Dima & Ştefan Vlăduţescu (2012). Persuasion Elements Used in Logistical Negotiation: Persuasive Logistical Negotiation. Saarbrucken, LAP Lambert Academic Publishing.
de Dan Ionescu
I. Apărută în 2012, la o editură prestigioasă, Saarbrucken, LAP Lambert Academic Publishing, cartea „Persuasion Elements Used in Logistical Negotiation: Persuasive Logistical Negotiation”, semnată de profesorii Ioan Constantin Dima şi Ştefan Vlăduţescu, constituie un eveniment pentru domeniul științific al persuasiunii psihologice şi al utilizării acesteia ca instrument în negocierea logistică..
N.N. Negulescu: Ochiul de foc
de Dan Ionescu
N.N. Negulescu, precipitat în esenţă, revede Fântâna Panomphee, întruparea luminilor şi poate în primul rând, fără să aibă nevoie de lampă ca Diogene, omul gnostic. Poetul are cunoştinţa exactă a geografiei habitatului personal, dar n-o exteriorizează. Preferă să întreţină dubiul şi să-i atribuie conector la mentalul colectiv, dubla circumstanţă a adverbului simplu unde, spaţială şi interogativă: „unde începe aripa / casei mele / se vede dincolo / prin siluetele / Seraphimilor / Sunetul graurilor / încolţeşte în lemnul / mesei”. Ideea de zbor sugerată de metafora „aripă” e împumutată rezidenţei de spiritul celui care scrie. Viziunea îşi află dependenţa în logica situaţiei, chiar dacă epitetul metaforic sau metafora amintind de ambiţia în expresie a optzeciştilor, are culoar inedit între armură şi eugenia faptei. Sensibilităţii ingenui, care susţine finaluri, i se reduce resursa de cadenţă.
VICTORIA MILESCU: Conspiraţii celeste
de Dan Ionescu
La editura Domino, Victoria Milescu publică volumul Conspiraţii celeste. Versul: „sunt încă proprietatea lui Dumnezeu” lămureşte asupra vinovatului de tăcerea în suferinţă a poetei. Este şi un fel de resemnare, care totuşi nu convine. Cuvântului „conspiraţie” i se poate atribui şi un sens abaxial de „nedreptate”.
Florea Firan: „Deveninţa” lui Tudor Arghezi
de Ştefan Vlăduţescu
Ţinând cont că profesorul universitar Florea Firan scrie o monografie despre poetul „Cuvintelor potrivite”, intitulată „Tudor Arghezi, treptele devenirii” (Craiova, Fundaţia-Editura Scrisul Românesc, 2008), dintru început avem o garanţie de dublă comprehensiune: pe de o parte, una în cadrul mentalităţii olteneşti şi, o alta, în contextul unei spiritualităţi hermeneutice specializat sensibile la literatură.
Despre speranță:
Uneori e mult mai folositor să-ți pierzi speranța, decât să-ți pierzi vremea sperând. Radu Stanca
Speranța e starea care ține omenirea în vigoare și-i mai dă aripi în viitor.
Gabriel Chifu: Viaţa ca o operă literară
de Ştefan Vlăduţescu
Poematică sau, mai curând, poematizantă este proza rememorativă pe care ne-o propune Gabriel Chifu în „Fragmente din năstruşnica istorie a lumii de Gabriel Chifu trăită şi tot de el povestită” (Craiova, Editura Ramuri, 2009). Avem de a face cu o epică la care nu se poate avânta oricine: şi nu se poate recurge la ea oricând. Este necesar mai întâi să fii cineva şi să ai chiar prin aceasta ceva esenţial de comunicat. O primă nuanţă de specific provine din învestirea lui a fi în a spune. Modul particular a lui a fi este a trăi, iar modalitatea specială a spunerii este povestirea. Dacă ar fi să etichetăm cartea cu un motto revelator preluat din volum, acesta ar fi: „Am trăit cu ea elegii şi imnuri. Nu le-am scris, le-am trăit, le-am respirat”. Din această perspectivă, construcţia literară edifică existenţa ca literatură. Spiritul creator descoperă viaţa ca eveniment estetic şi o trăieşte ca experienţă artistică. Viaţa spiritului estetic face din biografie o operă literară. Unele capitole existenţiale sunt poeme („un poem despre fericire”), elegii sau imnuri. Unele părţi se sesizează ca nişte poveşti, ca roman, ca epopee („epopeea aceasta măruntă”). Toate întâmplările constituie fragmente din istoria lumii. Este vorba de o lume trăită, dar apusă, evanescentă, estompată de trecerea timpului, o lume din memorie: „lumea aceea este scufundată în memoria mea, e interioară, e pierdută, fără biata mea aducere-aminte ea nici nu există”.