Corespondenţe în aşteptare

de Dan Ionescu

E vizibilă apartenenţa cărţii la etajele superioare ale prozei moderne, în formulele propuse de Proust şi modificate uşor, în partea acţiunii, din pricină esoterică, de F. Scott Fitzgerald. Tensiunile care survin contingenţelor eventuale, conferă cărţii o dimensiune clasică, proximă nuvelei: „aşa, încât, după patru –atât de tumultuoase- căsătorii, Doamna V. reuşise să scape cu virginitatea intactă, şi, Doamne!, oricine a putut constata că asta nu s-a întâmplat din voia ei.!// La o vârstă când alte femei încep să se faneze sau ajung chiar să arate semnele acelea indubitabile ale bătrâneţii –pielea strânsă la coada ochilor, a gurii, umerii uşor căzuţi, mersul crispat sau greoi, în funcţie de corpolenţă, dar mai cu seamă moartea inconfundabilă din privire, lumina aceea stinsă, uneori devastatoare în disperarea ei – acestea toate le-am văzut de atâtea ori-, nimic din ele nu se putea constata pe figura Doamnei V.”.

Continuă să citești →

Jurnal de scriitor aflat sub dictatura inspirației

de Dan Ionescu

Viața ca o… paradă (Editura Autograf MJM), așa cum se intitulează cea mai recentă carte a prolificului prozator Jean Băileșteanu, este o parafrazare a celebrei Viața ca o pradă. Subtitlul Jurnal de scriitor sub dictatură fixează coordonatele spațiale și temporale: România, perioada comunistă. În viziunea lui Marin Preda, viața, în manifestările ei mozaicale, de bine și rău, trebuia vânată; efortul depus, ca s-o desprinzi din tipare, era al vânătorului cumva aflat la ananghie (și din cauza condițiilor politice). La Jean Băileșteanu, indivizii au ocazia de a păși pe scenă (scena vieții) și de a-și etala, în voie, însușirile morale.

Continuă să citești →

Opinii despre veşti incerte    

              de Dan Ionescu

La editura Printeuro, scriitorul Mihai Antonescu a publicat volumul de tablete şi de „consemnări prieteneşti”, Umbra palidă a timpului.

Continuă să citești →

Lirica unui conflict

de Dan Ionescu

În 2010, a apărut la editura Aius, o ediție bilingvă a cărții Malvinas, de Mario Sampaolesi. „Născut la Buenos Aires, în 1955, Mario Sampaolesi e unul dintre poeții argentinieni reprezentativi de astăzi – scrie George Popescu, semnatarul prefeței – , atât prin activa sa implicare în proiecte cultural de anvergură, cât și, de asemenea, prin poetica de o manifestă polivalență, de la fiorul primordial până la mesajul de o evident militanță social și umanistă. Este autor al unor volume de versuri (Cielo Primitivo, La Bellezza de la Lejano, La Lluvia sin Sombra, Puntos de Colapso) printre altele. O parte din opera sa a fost tradusă în engleză și franceză și, de asemenea, ca urmare a unui sejur de doi ani la Paris, a tradus, printre altele, Cimitirul marin al lui Paul Valery“.

Continuă să citești →

DAN IONESCU – Vis visus sau Forţa Visului

de Ana Dobre

Astăzi s-a acreditat ideea că oricine poate scrie, că talentul este un nonsens, că poezia este doar o transcriere directă a celor mai obişnuite, banale trăiri. Nimic despre talentul, condiţie sine qua non, de care vorbea Horaţiu în Arta poetică, doar tupeul ridicat la rangul de valoare naţională într-o tranziţie interminabilă.

Dan Ionescu este un poet care, prin poezia pe care o scrie, se situează à rebours. Poezia este pentru el un domeniu al sacrului, al idealului, locul în care experimentează forţa visului. Aceasta presupune redimensionarea timpului şi a spaţiului în funcţie de tribulaţiile imaginaţiei. Poezia se întoarce pe calea regală a marilor semnificaţii conferind existenţei dimensiunea metafizică. Aşadar, poezia transcende existenţa, îi dă un sens şi nobleţea aspiraţiilor de depăşire a limitei.

Continuă să citești →

Probleme globale ale omenirii

 de Viorel Lazăr

La editura Sitech din Craiova a apărut în vara acestui an publicația Probleme globale ale omenirii în care autorii Nicolae Ciobanu  și Dănuț Ghiță fac o radiografie a situației actuale globale. Cartea reprezintă un  uriaș depozit informațional despre principalele probleme cu care se confruntă omenirea.

Continuă să citești →

Daniela Gifu, Violența simbolică în discursul electoral, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2011, 398 p.

De la cartea introspectivă și de sensibilitate, scrisă înainte, Daniela Gifu se abate asupra discursului electoral pe care-l analizează cu perseverență și acuitate. Studiul este inedit, iar concluzia, cea pe care o presupunem cu toții: discursul electoral abundă în ură. .

Gilda Stoian, Dor de tine, Editura Nomina, București, 2010, 188 p.

Gilda Stoian publică în București volumul de lirică, Dor de tine, cu intenția poate de a câștiga inima cuiva. După titlu, poezia pare a fi fost scrisă din suferința pe care o aduce dorul oricui vrea să se așeze în viață. Când în căutarea seninătății din relație, dai peste absența celui pe care-l dorești prezent, dezamăgirea te face intimul dorului de a scrie, pe lângă faptul că mai în fiecare clipă vesperală, răsfoiești multe pagini alinătoare, dintr-un roman de dragoste nou ori Sonete eminesciene.

Bunul prieten al sonetului

                                   de Dan Ionescu

În topul târgului librorum Gaudeamus din 2010 de la Craiova, cartea Sonetele lui Shakespeare, apărută la editura Scrisul Românesc, a fost lansată în prezenţa autorilor, veniţi special din Londra: Paul Edmondson este Şef al Departamentului Educaţie din cadrul Shakespeare Birthplace Trust, iar Stanley Wells este Editor General al ediţiilor Oxford Shakespeare şi Preşedinte al Shakespeare Birthplace Trust. Cartea beneficiază de o prezentare succintă a profesorului Florea Firan, editorul în limba română.

Continuă să citești →

Crișu Dascălu: A înțelege altfel sinele

de Dan Ionescu

Pe limba veritabilă a sufletului vorbește Crișu Dascălu în volumul de lirică Algonauții (ed. David Press Print, Timișoara, 2011), autodefinindu-se un monstru lexicofag, al cărui habitat (personificat) are teama de a nu pieri în apetitul celui pe care-l găzduiește. Lipsa oricărui simbol de comunicare din primul poem, Floarea darurilor, ar sublinia și calitatea deosebită a gânditorului, de a nu avea nevoie să iasă în lume, pentru inspirație: „Locuitor de labirint / Cu tari pereți, de alb argint, / Fără ferestre, necum prag, / Un monstru sunt, lexicofag”. Labirintul este însăși poezia ca domeniu, când nu știi de unde să pleci sau unde vei ajunge, deși asupra-ți stăruie inspirația. Evaziunea în alte lumi derivă din posibilitatea înnăscută de a zidi în mod trainic: „Sunt și zidar de tari zidiri”.

Continuă să citești →