Florentin Smarandache: Lumea unui paradoxist

                                                                  de Ştefan Vlăduţescu

Per total, în linia paradoxismului, cartea izbeşte prin noutatea formală şi de conţinut. Rămâne ideea de a scrie instantaneu şi „fără retuş” (p. 101) şi ideea de „vizitez şi învăţ”. Altfel, lectura este plăcută, interesantă şi reconfortantă. Ea arată că atâta timp cât suntem pe drum trebuie să ne comportăm ca nişte călători: călători la infinit. Profesorul Florentin Smarandache este fondatorul curentului estetic paradoxist, primul curent cu accentuate fundamente logico-ştiinţifice. Totodată, paradoxismul este printre foarte, foarte puţinele direcţii estetice impuse în ultimii 20 de ani. Prin adepţii săi, mişcarea de gândire paradoxistă aprinde lumini pe toate continentele. Florentin Smarandache nu este doar primul şi cel mai important teoretician al curentului, ci şi unul dintre cei care îl ilustrează cu brio. În paradoxism înscriem şi recenta carte a domniei sale, „Pura vida (fotojurnal instantaneu)” (Craiova, Editura Sitech, 2012).

Continuă să citești →

Solomon Marcus: Înţelepciunea binevoitoare

                                                      de Ştefan Vlăduţescu

       Unii oameni ar trebui să fie eterni: fie prin puterea caracterului şi/sau a minţii lor, fie prin iubirea şi respectul nemărginit ce li-l poartă cei care i-au cunoscut şi pe care i-au sprijinit. În linia de relevanţă aristotelică a acestei premise, profesorul Solomon Marcus ar trebui să fie de două ori etern: pentru ce a făcut cu sine şi pentru ce a făcut cu ceilalţi. Din această perspectivă vedem cartea „Întâlniri cu/meetings with Solomon Marcus”, 2 volume (Bucureşti, Editura Spandugino, 2011), publicată în coordonarea Laviniei Spandonide şi a reputatului om de ştiinţă Gheorghe Păun.

Continuă să citești →

Stelian Ţurlea: Elemente metafizice în proza evenimenţială

                                                                                    de Ştefan Vlăduţescu

Stelian Ţurlea este cunoscut ca un jurnalist temeinic şi serios, aşezat în sistematica de evenimente majore şi de ştiri a realităţii. De aceea, cel mai recent roman al său „Te voi răpi la noapte!” (Bucureşti, Cartea Românească, 2011) ne apare ca surprinzător prin mişcarea sigură a personajelor într-o lume imaginară. De la Nicolae Filimon la Rebreanu şi de la Camil Petrescu la Nicolae Breban şi Augustin Buzura, romanul românesc s-a zbătut să se elibereze de biografic. Romanul nostru rămâne totuşi marcat de intervenţia biograficului în diegeză. Lumea imaginară plăteşte rate băncii de fapte a istoriei. În raport cu profilul profesional al lui Stelian Ţurlea, epica face vizibil potenţialul său de a construi în imaginar.

Continuă să citești →

Mircea Daneliuc: Răceala dintre două spălări pe cap

de Dan Ionescu

Unul dintre cei mai importanţi regizori, Mircea Daneliuc se dovedeşte a fi un foarte bun prozator, evidenţiat elogios de Nicolae Manolescu în Istoria critică a literaturii române (p. 505). La editura „Curtea Veche“, Mircea Daneliuc a publicat volumul de proză scurtă, Două spălări pe cap.

Continuă să citești →

Lambert Academic Publishing

Persuasion Elements Used in Logistical Negotiation: Persuasive Logistical Negotiation

                                                                   By Ioan Constantin Dima, Stefan Vladutescu

On the 21st century, the producers are looking every time for improving the process, the flow to be more and efficiently, to increase the quality of products, to save the costs, to amaze the consumer.

Continuă să citești →

Evanghelia după Melania Cuc

(sau Testamentul Melaniei Cuc)

Recenzie la romanul epistolar “Iisus din podul bisericii”, de Melania Cuc

“Iisus din podul bisericii”, cartea din scrisori a doamnei Melania Cuc, este povestea lui Iisus cel care trăieşte alături de străbunicii,bunicii, părinţii, fraţii, şi de noi,  astăzi. Nu este în cer.. Nu este în ectenii. Nu este nici în Evanghelii. Este – ne spune titlul cărţii – în “podul bisericii”. Podul bisericii este locul unde se păstrează amintirile noastre comune. Locul în care alţii depun pentru noi, şi noi depunem pentru alţii, fapte de viaţă postume.Doar cărţile mai sunt, între aceste lumi, scrisori a căror hârtie se destramă când le descoperim  în podul bisericii – al cuvintelor noastre, şi sufletelor, clopot şi ţintirim.

Continuă să citești →

Irvin D. Yalom: „Plânsul lui Nietzsche”

de Ştefan Vlăduţescu

Ceea ce face din „Plânsul lui Nietzsche” de Irvin D. Yalom (Bucureşti, Humanitas, 2006), unul din cele mai importante romane publicate în proximitatea începutului mileniului trei este aducerea lectorului în situaţia de a reflecta narativ la marile teme ale formulei existenţiale de bază a oricărui spirit conştient de existenţă: libertatea individuală, autenticitatea fiinţei, adevărul, gândul de a fi trecător.

Continuă să citești →

Ioan Gherghel: Televizorul nostru manipulator

                                                                                               de Ştefan VLĂDUŢESCU

Drept convergenţă a mai multe studii publicate în domeniul comunicării, profesorul Ioan Gherghel tipăreşte o remarcabilă carte, intitulată „Forme de manipulare televizuală” (Cluj-Napoca, Editura Limes, 2009), totodată, de actualitate şi relevantă pentru înţelegerea spaţiului mediatic contemporan. Volumul examinează comunicarea televizuală pe coordonate interdisciplinare şi face vizibile variatele forme de angrenare a operatorilor mediatici televizuali în influenţa societală prin intermediul unor discursuri specifice cu caracter manipulator. Demersul este orientat de o metodologie sincretică ce se sprijină pe criterii-standarde clare şi pe proceduri acreditate. Fundamentele teoretice ale explorării se constituie, pe de o parte,  din axiomele comunicării (aşa cum sunt ele edificate de Şcoala de la Palo Alto şi completate de profesorul Mihai Dinu), elemente de analiză a conversaţiei, analiză semiotică şi diferenţial semantic, iar, pe de altă parte, din componente active de analiză de conţinut, analiză de discurs, teoria persuasiunii şi teoria informaţiei.

Continuă să citești →

Foto: Mihaela Delamare, Sărbătoarea din soare

1 Decembrie 2012 la Toronto

de Milena Munteanu

Florentin Smarandache – Extensica şi estetica paradoxistă

de Ştefan Vlăduţescu

În linia paradoxismului, curent literar pe care l-a întemeiat cu aproape 30 de ani în urmă, profesorul la New Mexico University (U.S.A.) Florentin Smadandache a acreditat în 2004 un de tip de scriere sincretică pe care l-a denumit  “fotojurnal instantaneu”. De curând a publicat “Extensica. Fotojurnalul instantaneu din Canton” (Oradea, CJCPCT, 2012). Este vorba de o carte ce probează un mod complex de a face literatură. După cum se ştie, dialogurile lui Platon îndeplineau la început o funcţie literară. Ulterior, ele au devenit tipare filosofice. În ele se întâlneau sincretic literatura şi filosofia: se făcea filosofie cu mijloace literare. La Friedrich Nietzsche întâlnim un sincretism invers: acesta realizează literatură cu un instrumentar filosofic. Spre deosebire de Platon care a rămas filosof, Friedrich Nietzsche se înscrie în două istorii : istoria literaturii şi istoria filosofiei. Un sincretism specific descoperim la Jacques Derrida : ca şi Platon, acesta face filosofie cu mijloace literare, dar o face anume ca filosofie. El  extinde filosofia pe domeniul literaturii.

Continuă să citești →