Mirel Brateş: Biografia imaginară ca posibilitate de a medita
de Ştefan Vlăduţescu
Scriitor polivalent, Mirel Brateş a reuşit atât în poezie, cronică literară, eseu, cât şi în proză. Al cincilea roman al său, „Alibi cu Rebecca” (Cluj-Napoca, Editura Limes, 2012) este unul remarcabil: prin experienţa existenţială pusă în discurs, prin fineţea tehnicii narative şi prin expresivitatea limbajului ce antrenează generarea de sensuri, semnificaţii şi înţelesuri.
Mircea Moisa: Comprehensiune şi viziune critică
de Ştefan Vlăduţescu
Cărţile profesorului Mircea Moisa sunt întreprinderi intelectuale în care orizontul originalităţii nu este adus în situaţia de a sfida sistemele de referinţă şi axiologia canonică. Acestui model de lectură i se conformează şi „Caleidoscop la purtător – 2” (Craiova, Editura Aius, 2011).
Radu Paraschivescu: O decodificare de sine
de Ştefan Vlăduţescu
Pentru a înţelege ceva despre destinul imprevizibil al umanităţii, niciun punct de vedere nu este de neluat în seamă. Unele dintre ele însă sunt relevante pentru o hartă generică a ceea ce este şi poate fi omul ca spiritualitate în tehnologia timpului. Un astfel de reper devine mărturisirea şi mărturia Antoanetei Ralian în convorbirile moderate şi modulate de Radu Paraschivescu (Radu Paraschivescu, „Toamna decanei. Convorbiri cu Antoaneta Ralian”, Bucureşti, Editura Humanitas, 2011).
Gheorghe Păun: O lectură matematică a lumii
de Ştefan Vlăduţescu
Două sunt ştiinţele care nu ne lasă să gândim şi să credem ceea ce vrem noi, matematica şi logica. În special, matematica, fiind o socoteală pe cont propriu, nu ţine cont de voinţe şi de trăiri. Din această perspectivă o scriere în care fără a se abandona pe sine, un matematician mângâie lumea este cu atât mai incitantă. „Lumea văzută de un matematician” (Bucureşti, Editura Arefeana, 2009), cartea academicianului Gheorghe Păun, nu este demonstrarea unei teoreme noi, a unei conjecturi dificile ori rezolvarea uneia dintre provocările lui Hilbert. Acest volum constituie o favoare pe care o ştiinţă-forte o face literaturii: lasă spiritul matematic să se manifeste în domeniul non-axiomatic al cuvintelor.
Flaviu George Predescu: Lirica analogică
de Ştefan Vlăduţescu
Pentru Flaviu George Predescu, poezia se constituie ca un loc de analiză, de introspecţie, de clarificare şi de echilibrare. Gestica poetică a volumului „Sisifica resemnare” ( Cluj-Napoca, Editura Dacia XXI, 2011) este una de imunizare resemnată. Dacă viaţa înseamnă bâjbâială, poezia se instaurează „trăgând şi oferind învăţăminte” („Bâjbâieli”). Lirica lui Flaviu George Predescu este un fel de silogism poetic. În interiorul ei, evenimentele existenţiale sunt filtrate reflexiv. Pentru problemele lumii există anesteziere şi înfruntare. Această poezie este una a generării de ipoteze vindecătoare.
Rodica Grigore: Lectură şi comunicare critică
de Ştefan Vlăduţescu
I. Prin cartea „Măşti, caligrafie, literatură” (Cluj-Napoca, Editura Grinţa, 2011), profesoara Rodica Grigore continuă demersul său amplu de investigare a prozei, de cercetare în domeniul literaturii universale şi comparate. În concret, investigaţia de faţă este una de tip analitic şi vizează volume din zona epică tradusă în limba română în ultimii 6 ani. Am zice că, în majoritate, avem de a face cu mari prozatori. Unii dintre ei au marcat sau au modelat forma, conţinutul, structura şi potenţialul de evoluţie al prozei actuale: Miguel de Unamuno, Mihail Bulgakov, Thomas Wolfe, Pablo de Santis, Jack Keronac, John Updike. Alţii au inscripţionat istoria prozei actuale prin şocurile produse în spaţiul lecturii, al literaturii sau în mediul concret al vieţii. Charles Bukowski a frapat în special prin agresivitatea limbajului ce alunecă spre argou.
În umbra oțetarului (roman), de Ion R. Popa, Editura Autograf MJM, Craiova, 2012, 300 p.
Cu vocația trilogiei, Ion R. Popa duce mai departe, ca un Demiurg, destine și acțiuni. Astfel, prof. Vasile Călugăru, personaj benign, își continuă, în vremuri actuale, acțiunile-i specifice, de menținere a tinerilor aproape de școală, alături de școala vieții. La Crângași, satul său natal, Vasile Călugăru se mai ocupă de agricultură, mai mult pentru a inaugura o atitudine în armonie cu tradiția și pentru a onora memoria părinților, care poate nu au prevăzut că în vreun timp, oamenii pot fugi, fără opreliști interioare, departe de casa părintească. Dan Ionescu
Învățătorii. O monografie eroică a Școlii Normale de Învățători din Craiova, de Toma Lungoci, Editura Arves, Craiova, 2009, 80 p.
Până la începutul Marelui Războiu Mondial, învățătorul român era considerat ca bun pentru școala primară, dar lipsit cu totul de aptitudinile cerute oricărui cetățean, ca să poată merge întru apărarea țării lui. (…) Venind războiul, și cu el mizeriile de tot soiul, învățătorii s-au schimbat dintr-o dată, ca prin farmec. De unde cu 1 – 2 ani înainte nu puteau să învețe atâta militărie (în ochii conducătorilor noștri, n.n.), acum au putut să devină sublocotenenți numai în 2 luni… laudele… aveau un singur scop: să laude pe învățător, că e foarte bun ofițer, ca să fie menținut întruna pe front și să nu fie înlocuit cu somitățile din spatele frontului. Ilie Martin (din Postfață)
Istorie și tradiție, de Toma Lungoci, Editura Arves, Craiova, 2004, 178 p.
Pentru a scoate în evidență adevărul istoric sau dubla percepție a unui eveniment, cum s-a răsfrânt în rândul oamenilor și cum a fost consemnat la nivelul cărților, prof. Toma Lungoci a publicat o carte interesantă bazată pe confruntarea unghiurilor de vedere menționate mai sus. Metoda este inedită și favorizează etalarea unor subiecte juste: Rolul literaturii populare în studierea istoriei românilor, Strămoșii. Înfrățirea românilor cu pământul, Aspecte din viața economică și socială, Aspecte din viața politică, Lupta poporului român pentru independență și unitate. Bibliografia pe care se bazează studiul e vastă, în jur de zece pagini. Dan Ionescu
Radu Călin Cristea: O dezamăgire tămăduită
de Ştefan Vlăduţescu
O dublă, delicată şi iertătoare dezamăgire neputincioasă alimentează disforia de adâncime a cărţii lui Radu Călin Cristea „Luntre şi punte (Douăsprezece conversaţii despre tranziţie”) (Piteşti, Editura Paralela 45, 2010). Este dispoziţia afectivă ce ţine „prizonier” un spirit reflexiv şi lucid, onest cu propria conştiinţă şi cu lumea. Această stare rezultă dintr-o firească „exigenţă (…) faţă de elite”. Materia volumului este alcătuită din transcrierea a 12 dintre convorbirile avute de Radu Călin Cristea la Radio Europa Liberă în intervalul 2 noiembrie 1999 – 24 iunie 2000 cu personalităţi ale spaţiului public şi ale elitei româneşti.