Contimpuranilor mei de I. L. Caragiale

https://blog.revistaderecenzii.com/

Fără de graiuri gure și ochi făr’ de priviri,
Făr’ de mișcare forme, și încă, vai! ce este
Mai sec în astă lume și mai nemernic, teste
Făr’ de gândiri și inimi lipsite de simțiri!

Așa ne pomenirăm, deodată, fără veste,
Trecând p-aci, prin jocul capricioasei firi.
Bizar! Ființe fără ființă, trecem peste
Pocitul vis al unei smintite-nchipuiri



în vreme de-njosire, în tină și din tină,
Ne căpătarăm locul l-a soarelui lumină;
Zadarnic ne născurăm și făr’ să trebuim!

Păsemne-așa ne scrise pustia de ursită:
Pecum ne fuse vremea meschină s-umilită,
Meschini și mediocri să fim și să murim!

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Contimpuranilor_mei

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *