Cronicarii. Poem de Șt. O. Iosif

https://blog.revistaderecenzii.com/

Cînd mă cuprinde dor adînc de țară
Și n-am pe nimeni să-mi potoale dorul,
Iau cartea unde curge sfînt izvorul
De-nțelepciune și tărie rară…

Citesc, iar gîndu-mi își întoarce zborul
Spre vremi de bărbăție legendară,
De greu război și de robie-amară ;
Și sufer, și mă bucur cu poporul.

Îmi cîntă jalnic rostul nestatornic
Al tuturor măririlor din lume
Miron Costin, vestitul mare vornic ;

Boier de țară, bunul Ion Niculce,
Oftînd, strecoară printre lacrimi glume
Din zile vechi, și-n grai nespus de dulce !

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Cronicarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *