Dan Ionescu: Amprente și voci*

https://blog.revistaderecenzii.com/

Amprente și voci

Amprente și voci*

Cronică apărută în revista „Ramuri”, Nr. 8 / 2021

Sub genericul Amprente și voci, profesorul Florea Firan a publicat recent la editura Scrisul Românesc două volume cu studii de istorie și critică literară, în care prezintă scriitori de primă mărime din literatura română prezentați monografic, încât lectura îți aduce în față profilul de creator al fiecărui autor cu ceea ce are mai valoros și mai reprezentativ. În Cuvântul introductiv, autorul precizează de fapt că a urmărit „un segment polifon al culturii române printr-o selecție de creatori care și-au pus într-un fel sau altul amprenta asupra timpului și spațiului în care s-au manifestat”.

Cei 81 de autori antologați, pentru care Florea Firan a desfășurat o activitate de cercetare îndelungată, sunt prezentați în sinteză, îmbinând aspecte biografice cu momente importante ale operelor, analizați din perspectiva criticii literare.

Referindu-ne la primul volum observăm că alături de scriitori contemporani, pe care i-a cunoscut în direct la diferite manifestări literar-științifice, între care Augustin Buzura, Mihai Șora, Dumitru Radu Popescu, în selecția lui Florea Firan se află scriitori din emigrație, parte dintre ei pentru prima dată analizați într-un asemenea context: Mircea Eliade (Afinități elective: M. Eliade-C. Brâncuși), Vintilă Horia (cu referire la romanul Dumnezeu s-a născut în exil și mult discutatul Premiu Goncourt), Ștefan Baciu, I. Negoițescu, Ion Omescu, Matei Călinescu, Virgil Nemoianu, Andrei Codrescu, cu acesta Florea Firan având o convorbire Despre mișcarea Dada și Avangardism, și despre impresiile scriitorului româno-american venit la Craiova invitat la Colocviile Scrisul Românesc pe tema menționată; Anton Bibescu, dramaturg, traducător și diplomat, prieten apropiat al lui Marcel Proust, copilărind și locuind pe aceeași stradă din Paris; Anna Brâncoveanu de Noailles, Dora d’Istria, „voci emancipate care dau savoare culturii române”, cum scrie criticul Florea Firan.

Când comentează clasicii literaturii române, autorul o face din unghiuri noi și se referă la partea mai puțin cunoscută a operei acestora. Scriind despre Eminescu aduce în actualitate corespondența poetului și se referă pe larg la volumul Dulcea mea Doamnă/Eminul meu iubit. Corespondența inedită Mihai Eminescu-Veronica Micle, editată de Christina Zarifopol, Florea Firan participând la lansarea volumului la Institutul Cultural Român din New York în 2001. „Privite în totalitate, scrisorile dintre cei doi protagoniști ne dau informații biografice, despre ei, dar și altele de ordin psihologic, cultural și literar, social sau politic, încât istoria și critica literară vor avea pe un timp lung subiect de dezbatere.” Scrisorile au desigur și o valoare de istorie literară, ilustrând momente inedite, aspecte puțin știute din viața lui Eminescu și Veronica Micle, din lumea literară a vremii, dar mai ales puternica relație dintre cei doi, despre munca extenuantă de la ziarul „Timpul”, dezvăluirea frământărilor și suferințelor poetului bolnav, despre scriitorii Iacob Negruzzi, Carmen Sylva, Caragiale. Comentând opera lui Caragiale, Florea Firan se referă la latura mai puțin cunoscută a marelui scriitor, respectiv poezia, menționând că „scriitorul și-a început activitatea literară propriu-zisă ca poet. Direcțiile principale în care stăruie sunt satira politică, cu o mare frecvență în epocă, și parodia literară”.  

Pagini valoroase sunt dedicate unor personalități complexe din literatura noastră precum Titu Maiorescu, C. Rădulescu-Motru, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Al. Piru, Ovidiu Papadima. Pe unii dintre aceștia i-a cunoscut în direct, pe Al. Piru l-a avut profesor la Universitatea din București, pe Ovidiu Papadima conducător de doctorat, iar cu Zoe Dumitrescu-Bușulenga și-a susținut teza de doctorat la Institutul de Teorie și Critică Literară „G. Călinescu”.

Mai figurează în acest prim volum creatori cu „amprentă internațională”, între care C. Brâncuși, cu referire la aforismele și cugetările marelui artist, și Corneliu Baba ‒ memorialistul, cu judecăți de valoare despre artă și literatură. Ca excepție, de altfel binevenită, Florea Firan realizează un portret spiritual al Rosei del Conte, autoarea celei mai importante exegeze critice din exterior despre poetul național: Mihai Eminescu o dell’Assoluto, tradusă în românește de Marian Papahagi. Florea Firan a întâlnit-o pe distinsa profesoară la Roma în cadrul unei sesiuni științifice de la Universitatea „La Sapienza” dedicată lui Eminescu când „a avut privilegiul unei discuții extinse despre literatura și cultura română de care spunea că se simte fascinată”.

Volumul se deschide cu prezentarea lui Valeriu Anania și se încheie cu cel al lui Matei Vișniec, criteriul includerii autorilor fiind cel alfabetic, urmat de postfața Omul enciclopedic semnată de criticul clujean Constantin Cubleșan care consideră că „noua carte de incursiuni în istoria literară națională datorată domului Florea Firan, are pe lângă calitatea unei descinderi sistematice, documentare, în biografiile și operele unor mari personalități ale culturii române, și vibrația, pe care cititorii o vor simți, a unei mari pasiuni intelectuale pusă în slujba scrisului românesc dintotdeauna. Discursul critic și de istorie literară, practicat de dl. Florea Firan este unul exegetic în deplinul înțeles al cuvântului. Judecățile de valoare sunt ferme, precise și analitice, recomandându-l cu prisosință nu doar ca pe un temeinic cunoscător al fenomenului literar românesc ci și ca pe un fin degustător, de rafinament, al acestuia. În plus, au farmec aparte pasajele evocatoare ale acelora pe care i-a cunoscut personal.”

O bibliografie de referințe critice și un interviu luat de Florentin Popescu și publicat inițial în „Bucureștiul literar” pot creiona un portret semnificativ al istoricului și criticului literar Florea Firan. Volumul este ilustrat cu imagini, multe inedite, ce constituie documente de istorie culturală modernă. Cu această lucrare, judicios elaborată în două volume, Florea Firan surprinde un segment important din istoria literaturii române, cu accent pe operele scriitorilor nevoiți a-și continua din varii motive activitatea în străinătate, nucleul unei lucrări ample în pregătire intitulată Memoria emigrației.

Un comentariu la „Dan Ionescu: Amprente și voci*

  1. Felicitări prntru aceasta cronica. Dl profesor Florea Firan este o persoana emblematica a urbei noastre. Cultura craioveana si cea romaneasca, prin profesorul Firan este la mare inaltime. De apreciat aceste doua volume cu atat mai mult întrucât ne oferă informatii despre scriitori mai putin cunoscuti. Craiovenii se pot mândri ca sunt contemporani cu domnul profesor.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.