https://blog.revistaderecenzii.com/

Cunosc o fântână pe valea umbrită
Un grangur de aur cântând m-a-ndemnat
S-adorm între frunze de plopi și răchită,
Să uit de orașul în care-am oftat.

Pe valea umbrită cunosc o fântână
O mierlă cu care de vorbă am stat,
Aflând că durerea o sufăr stăpână,
A râs cât se poate, iar eu am oftat…
              Pe valea umbrită cunosc o fântână.

II

Prin frunze ascunsă albește pe vale
În lume ce caut și ce-am căutat?
De mine mi-e jale, de alții mi-e jale…
Oh! grangur de aur cu viers neuitat!

Albește pe vale prin frunze ascunsă
Izvorul ei curge de zori sărutat,
Dar e a mea soartă la culme ajunsă…
Oh! tainică mierlă cu râs neuitat!
              Fântâna sub frunze albește ascunsă.