Fântâna de Alexandru Macedonski

https://blog.revistaderecenzii.com/

Cunosc o fântână pe valea umbrită
Un grangur de aur cântând m-a-ndemnat
S-adorm între frunze de plopi și răchită,
Să uit de orașul în care-am oftat.

Pe valea umbrită cunosc o fântână
O mierlă cu care de vorbă am stat,
Aflând că durerea o sufăr stăpână,
A râs cât se poate, iar eu am oftat…
              Pe valea umbrită cunosc o fântână.

II

Prin frunze ascunsă albește pe vale
În lume ce caut și ce-am căutat?
De mine mi-e jale, de alții mi-e jale…
Oh! grangur de aur cu viers neuitat!

Albește pe vale prin frunze ascunsă
Izvorul ei curge de zori sărutat,
Dar e a mea soartă la culme ajunsă…
Oh! tainică mierlă cu râs neuitat!
              Fântâna sub frunze albește ascunsă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *