https://blog.revistaderecenzii.com

Vântul dupăia în casă, repezind valuri de ninsoare aspră cu sunet stins, afundând casele și felinarul cu unghiul de lumină apropiat de zăpadă.
„Ar trebui scrisă această noapte, îmi spuneam trezindu-mă din somn, sunt ani de când ai uitat-o în paharul cu alcool…”

Dormind strâmb în sunetul de târziu iernatic și vroiam să aprind lumânarea de pe fereastră apăsată de ninsoare, pentru a depărta plânsul ce colindă, și a ceți pentru totdeauna…
Vântul repezea o câmpie de zăpadă, și cele ce nu erau… era destul ce uitasem în paharul cu alcool…
Este aurora, mă gândeam, care va arăta fantazia… și vântul repezea sunetul stins de ninsoare, ca și în casa depărtată, când plângea târziu în coridorul înghețat.
Ani repezi, cu plecări grăbite, au lăsat această melodie stinsă în care s-au veștejit… cu care ies în lume să cer realitatea…
Ar trebui scrisă această noapte cu un sunet stins, în câmpia de ninsoare… pe care am uitat-o în paharul cu alcool.

Sursa: https://poetii-nostri.ro/george-bacovia-in-zadar-proza-id-2082/