Mihai Eminescu (15.I.1850 – 15.VI.1889). Primul poem: De-aș avea

https://blog.revistaderecenzii.com/

Mihai Eminescu

De-aş avea

De-aş avea şi eu o floare
Mândră, dulce, răpitoare,
Ca şi florile din mai,
Fiice dulce-a unui plai,
Plai râzând cu iarbă verde,
Ce se leagănă, se pierde,
Undoind încetişor,
Şoptind şoapte de amor;

De-aş avea o floricică
Gingaşă şi tinerică,
Ca şi floarea crinului,
Alb ca neaua sânului,
Amalgam de-o roz-albie
Şi de una purpurie,
Cântând vesel şi uşor,
Şoptind şoapte de amor;

De-aş avea o porumbiţă
Cu chip alb de copiliţă,
Copiliţă blândişoară
Ca o zi de primăvară,
Câtu-ţi ţine ziuliţa
I-aş cânta doina, doiniţa,
I-aş cânta-o-ncetişor,
Şoptind şoapte de amor.

Un comentariu la „Mihai Eminescu (15.I.1850 – 15.VI.1889). Primul poem: De-aș avea

  1. Mos de treizecinoua toamne
    cu privirile.mpanzite,
    ce.i dadusera atate
    de flori dulci, alese, doamne,

    doar privirile pierdute

    si in ce ii imbracase
    bietul, suflet, de pe oase?

    glume, rasuri, plansuri, tampe…
    si sperante mult prea scumpe

    pe mirarile frumoase…

    ce mai caut, mai stau, in case?
    cand pierdut sunt de demulte
    am tot curs, fripturi, din vase…

    vremea care vine.mi puse
    doar musteti, si zboruri false…

    pe.a ei valuri de matase…

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.