Tăcerea se refugiază în mine

și stă, fără a vorbi nimic

despre ce are de gând să cuprindă la noapte,

dar a doua zi, pe la cinci,

începe să-mi spună

ce a mai deslușit pe drum.

Picăturile de apă,

întrevăzute, în bătaia lunii, pe găleata de lemn

– suspendată în cercul de piatră al fântânii -,

se aud noaptea,

când ia apă un consătean…

Cade clipa din ceas!