Un comentariu la „Vindecarea aripei rupte. Epigramă, de Petre Cazangiu”

1. Plimbare de placere

   Cine o fi sot, ala, cu o aripa si un picior?
   Ii lipsea bietului, o jumatate.
   Cum de o fi fost sot,
   Cu o singura parte?
   Si cealalta
   Era prea departe.

   Cine o fi sot, ala, ce pasare
   De zi, si de noapte,
   Care sa n-aiba cu cine sa zboare?

   Macar
   Pana – colo –
   Pe calea ferata –
   Pana in fundatura mahalalei lui Caragiale…
   Cea capitala.
   Din fata.

   Sa-si invite
   Jumatatea,
   Macar,
   O jumatate –
   Iubita, candva –
   Mai mult nazarita –

   Sa priveasca –
   De pilda –
   Un Imparat care creste pe scena
   Gaini…

   Sa plece
   Entuziasmati
   De asa noutate –
   Si –
   Sa se intoarca
   In noapte
   Cu trenul
   Acasa.

   Ce mare
   Filozofie
   Mai pacatoasa?

   Decat o plimbare
   De la etajul – noua –
   Al pasarilor –
   Atat de incremenite
   In jumatate –

   Pana in centru,
   Si inapoi…

   Cu nicio privire
   Pe noi…

   22 mai 2017

   Răspunde ↓