Vindecarea aripei rupte. Epigramă, de Petre Cazangiu

Vindecarea aripei rupte

Umblând – ades – prin gând pustiu,
Cuvinte caut și le scriu

Să-și cheme-n vers silabele acasă,
Și dorul de catren nu mă mai apasă…

 

Un comentariu la „Vindecarea aripei rupte. Epigramă, de Petre Cazangiu

  1. Plimbare de placere

    Cine o fi sot, ala, cu o aripa si un picior?
    Ii lipsea bietului, o jumatate.
    Cum de o fi fost sot,
    Cu o singura parte?
    Si cealalta
    Era prea departe.

    Cine o fi sot, ala, ce pasare
    De zi, si de noapte,
    Care sa n-aiba cu cine sa zboare?

    Macar
    Pana – colo –
    Pe calea ferata –
    Pana in fundatura mahalalei lui Caragiale…
    Cea capitala.
    Din fata.

    Sa-si invite
    Jumatatea,
    Macar,
    O jumatate –
    Iubita, candva –
    Mai mult nazarita –

    Sa priveasca –
    De pilda –
    Un Imparat care creste pe scena
    Gaini…

    Sa plece
    Entuziasmati
    De asa noutate –
    Si –
    Sa se intoarca
    In noapte
    Cu trenul
    Acasa.

    Ce mare
    Filozofie
    Mai pacatoasa?

    Decat o plimbare
    De la etajul – noua –
    Al pasarilor –
    Atat de incremenite
    In jumatate –

    Pana in centru,
    Si inapoi…

    Cu nicio privire
    Pe noi…

    22 mai 2017

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.