Neostoita sete de mântuire. Epigramă, de Petre Cazangiu

Neostoita sete de mântuire…

De bună seamă, Blaga – apăsat – o știe,
La sat mai dăinuie un dram de veșnicie…


Prin vremi – cu arse ceruri răposate –
Poemele Luminii mai pâlpâie la sate…

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *