Neostoita sete de mântuire. Epigramă, de Petre Cazangiu

Neostoita sete de mântuire…

De bună seamă, Blaga – apăsat – o știe,
La sat mai dăinuie un dram de veșnicie…


Prin vremi – cu arse ceruri răposate –
Poemele Luminii mai pâlpâie la sate…

 

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.