https://blog.revistaderecenzii.com
Joi, 20 martie, de la ora 16:00, emisiunea Literatura la Craiova a revenit în forță cu prima ediție a sezonului de primăvară, transmisă live pe postul TVR Craiova. Moderată de scriitorul Dan Ionescu și realizată de Simona Ștefania Mușuroi, ediția a adus în fața telespectatorilor o dezbatere captivantă despre literatură și granițele ei.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Vineri, 21 martie 2025, ora 12, la Biblioteca Județeană „Nicolae Iorga” din Ploiești, în Sala de lectură „Nichita Stănescu”, a avut loc lansarea volumelor 2 și 3 ale trilogiei „Ion Stratan, opera poetică”.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Împărătia dobitocească,
Ca şi a noastră cea omenească,
Statornicie vecinică n-are:
Toate supuse sunt la schimbare!
Din mână-n mână sceptrul se plimbă.
Cel de ieri mare astăzi e mic;
Leu pe urs bate, urs pe leu schimbă,
Dintr-o întîmplare prea de nimic.
https://blog.revistaderecenzii.com
„Ceci est un fait-divers atroce.”
Les Mémoires du Bal-Mabille
Sunt vise ce parcă le-am trăit cândva și undeva, precum sunt lucruri viețuite despre care ne întrebăm dacă n-au fost vis. La asta mă gândeam deunăzi seara când răvășind printre hârtiile mele ca să văd ce se mai poate găsi de ars — hârtiile încurcă — am dat peste o scrisoare care mi-a deșteptat amintirea unei întâmplări ciudate, așa de ciudată că, de n-ar fi decât șapte ani de când s-a petrecut, m-aș simți cuprins de îndoială, aș crede că într-adevăr am visat numai, sau că am citit-o ori auzit-o demult.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
1821 – Revoluția de la 1821: Se ajunge la un acord cu boierii rămași în București (jurământul reciproc de credință). În virtutea acestuia, Tudor Vladimirescu recunoaște vremelnica stăpânire a țării, alcătuită din boierii patrioți acceptând să conducă țara împreună cu ei.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
* Concertul „Naturalia by Sempre”, organizat cu ocazia Zilei Muzicii Vechi și susținut de ansamblul de muzică barocă Sempre, are loc de la ora 19:00, la „Sufrageria Regală” (Muzeul Național de Artă al României). Concertul, al doilea din programarea ediţiei 2025 a Stagiunii de Muzică Veche Bucureşti este construit în jurul naturii şi a sunetelor sale, aşa cum se aude prin lucrările câtorva dintre compozitorii Barocului Muzical. Printre compozitorii prezenţi în repertoriul concertului se regăsesc: Heinrich Ignaz Franz von Biber, Johann Heinrich Schmelzer, Nicolas Chedeville, Antonio Vivaldi. Evenimentul este organizat de Asociaţia Antiqva cu ocazia Zilei Muzicii Vechi, cu sprijinul Institutului Cultural Român şi în parteneriat cu: Muzeul Naţional de Artă al României, Institutul Liszt – Cultural Maghiar Bucureşti, Fundaţia Calea Victoriei. Printre partenerii media: Radio România Muzical
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Leul, de multă vreme, rîdicase oștire,
Să se bată cu riga ce se numea Pardos;
Căci era între dînșii o veche prigonire,
Și gîlcevire mare, pentru un mic folos.
Vrea, adică, să știe
Cui mai mult se cuvine
Să ție pentru sine
Un petec de cîmpie
Și un colț de pădure, de tot nensemnător,
Ce despărțea ținutul și staturile lor
Acum sînge mult curse, și multe luni trecură,
Făr-a se putea ști
Cine va birui.
Elefantul năsos,
Și bivolul pieptos,
Cu lupul coadă-lungă
Multe izbînzi făcură.
Fieșcare tulpină era plină de sînge.
Ici se vedea un taur jumătate mîncat;
Lîngă el un tovarăș ce zbiară și îl plînge;
Colo, un porc sălbatec fără două picioare;
Și mai la vale, vulpea se tăvălește, moare,
Oftînd după curcanii ce încă i-au scăpat!
Iar mai vrednic de jale era viteazul urs,
De două coarne groase în inimă pătruns.
Leul, văzînd că lupta nu se mai isprăvește,
Trimise la maimuță, vestită vrăjitoare,
Ce spun că știa multe, și că proorocea
Întîmplările toate, după ce se trecea;
Trimise, zic, la dînsa să-i facă întrebare,
Cum poate să ajungă sfîrșitul ce dorește.
Ea se puse pe gînduri, tuși, apoi răspunse,
Rozînd cu mulțumire darurile aduse:
„Ca să poată-mpăratu lesne să biruiască,
Trebuie să jertfească
Pe acel ce în oaste e decît toți mai tare,
Mai vestit în războaie, mai vrednic și mai mare.“
Auzind astea leul strînse a sa oștire:
„Lighioanelor! zise, viu să vă dau de știre
Că astăzi din noi unul trebuie să murim:
Așa va proorocul. Rămîne-acum să știm
Cine este mai tare.
Cît pentru mine unul, cum vreți… dar mi se pare
Că nu prea sînt puternic, căci pătimesc de tuse.“
Vulpea era aproape: „Ce-are a face! răspunse,
Înălțimea ta ești
Oricît de slab poftești.“
— „Dar și puterea noastră
E îndestul de proastă“,
Strigară tigrii, urșii, și cu un cuvînt toate
Lighioanele-acelea ce erau mai colțate.
„Nu rămîne-ndoială“, le răspunse-mpăratul.
Iepurile, sărmanu — crez că-l trăgea păcatul,
Sau păcate mai multe
De moșii lui făcute —
Veni să-și dea părerea. Dar toți, cît îl zăriră,
Asupră-i năvăliră.
„Ia vedeți-l! strigară. Cu bună-ncredințare
El este cel mai tare!
S-ascundea urecheatul, și nu-i plăcea să moară
Ca să ne facă nouă biruința ușoară!
Pe el, copii! Luați-l: el are să-mplinească
Ce ne-a zis proorocul din porunca cerească!“
Cîinii atunci săriră
Și-n grab ți-l jupuiră.
Se află vreo țară, unde l-așa-ntîmplare
Să se jertfească leul? Nici una, mi se pare.
Nu știu cum se urmează, nu pricep cum se poate,
Dar văz că cei puternici oriunde au dreptate.
(Ed. 1842)
Sursa: https://ro.wikisourc
https://blog.revistaderecenzii.com
Pe 19 martie 2025, aliniamentele astrale influențează diferit fiecare zodie. Iată horoscopul zilei pentru fiecare semn zodiacal:
Berbec (21 martie – 19 aprilie)
Astăzi, ești invitat la introspecție. Reflectează asupra direcției tale în viață și identifică ceea ce îți aduce cu adevărat împlinire.
https://blog.revistaderecenzii.com
Obiceiul meu cînd călătoresc este a mă ocupa mai totdauna de persoane decît de lucruri. În deligență esaminez mai mult pe companionii mei de călătorie, decît frumoasele peisage ale localităților prin care trec. Ajungînd la ospelerie, în loc să mă ocup de camera mea, din contra, toată atențiunea o pui asupra ospelierului, camarierilor și femeilor de serviciu. La masă prefer mai mult pe conmeseni decît bucatele și vinul. Privirea unei fețe umane e mult mai interesantă pentru mine, decît grămezile de pietre ce le numim orașe sau cetăți, decît acele înălțimi de pămînt sau de calcariu ce le numim munți, sau acele desimi de copaci ce le numim foreste. Îmi va zice cineva că, cu astfel de bizare dispozițiuni, călătoria nu plătește un ban și că, fără să părăsesc capitala unei țări, aș putea găsi toată materia pentru favoritele mele contemplațiuni. Ei bine, voi răspunde la o asemenea observațiune că este o eroare și încă o eroare prea groasă. Să luăm de esemplu Neapole, acest oraș sau cetate, cum veți voi să-l numiți; este în adevăr un muzeu imens dar nu universal. Fizionomia umană își schimbă espresiunea după gradul latitudinei și, ca să cunoști această schimbare, e mare necesitate a o căuta în locurile acelea unde își are expozițiunea naturală. Locuitorul din Sorrento și Calabria, transportați la Neapole, nu mai sunt aceia ce erau în provincia lor; mai adăogați că accidentele vieții nomade vă pune în relațiune cu individe a cărora nici chiar esistința nu ați fi putut să o cunoașteți; astfel, eu care în țara mea nu mănînc niciodată acasă, nici chiar pe la amici, nu avui niciodată fericirea aceea ce o avui în Italia de a face cunoștință cu atîta lume, iar mai cu seamă cu primadonele de uliță, care cîntă pe la birturi numai pentru un neînsemnat dar.
Continuă să citești