https://blog.revistaderecenzii.com

https://blog.revistaderecenzii.com

Vă invităm la o ediție specială, dedicată puterii transformatoare a cărții și a lecturii, o ocazie de a pătrunde în profunzimea lumii literare.
Moderator: Dan Ionescu.

*Cronică apărută în revista „Ramuri”, Nr. 11 / 2025
Corneliu Dumitriu ne oferă prin Teatrul lui Shakespeare (Editura Didactică și Pedagogică, București, 2021) o amplă sinteză consacrată operei dramatice a bardului din Avon. Construcția volumului urmează liniile mari ale creației shakespeariene: Tragediile, Comediile, Piesele istorice, la care se adaugă o secțiune aparte, Trei studii de caz, precum și un Dicționar al personajelor. Această arhitectură propune o lectură ierarhică și ordonată, aptă să înlesnească pătrunderea în miezul unei opere în care forța imaginativă și tensiunea dramatică se conjugă într-o unitate vie.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com

1840 – S-a născut sculptorul și graficianul francez Auguste Rodin (d. 1917)
1884 – La Timișoara s-a introdus iluminatul electric al străzilor.
1912 – Primul Război Balcanic: Regele George I al Greciei a făcut o intrare triumfală în Salonic după eliberarea sa după 482 de ani de stăpânire otomană.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
JUPÂN DUMITRACHE TITIRCĂ INIMĂ-REA, cherestigiu, căpitan în garda civică
NAE IPINGESCU, ipistat, amic politic al căpitanului
CHIRIAC, tejghetar, om de încredere al lui Dumitrache, sergent în gardă
SPIRIDON, băiat pe procopseală în casa lui Titircă
RICĂ VENTURIANO, arhivar la o judecătorie de ocol, student în drept și publicist
VETA, consoarta lui Jupân Dumitrache
ZIȚA, sora ei
În București, la Dumitrache
https://blog.revistaderecenzii.com

*Cronică apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 11 / 2025, p. 6
Despre un pesimism bine temperat (Editura Eikon, București, 2025) scrie Cassian Maria Spiridon, propunând o reflecție de o gravitate mereu reînnoită. Tema abordată își păstrează actualitatea aproape neîntreruptă, căci ea surprinde tensiunea fundamentală dintre individul competent, fără pretenția geniului, și mediocritatea socială care tinde să-l submineze. În această opoziție, autorul identifică atât un simptom al epocii moderne, cât și o constantă a condiției umane, acolo unde luciditatea se confruntă inevitabil cu inerția spiritului colectiv.
Observația autorului — „Masa nimicește tot ceea ce nu este după chipul și asemănarea ei, tot ceea ce este deosebit, individual, calificat și de elită” — dobândește, în context, valoarea unei legi antropologice. Pesimismul despre care Cassian Maria Spiridon vorbește nu este o formă de renunțare, ci una de luciditate controlată — o tristețe înțeleaptă, care recunoaște reculul valorilor fără a abdica de la ele. În acest sens, discursul lui se înscrie în tradiția criticii morale a culturii, acolo unde luciditatea devine, paradoxal, o formă superioară de speranță.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Singurul meu rost, în momentul cînd liberalii luaseră din nou puterea prin farmecul pe care Ionel Brătianu îl exercita asupra timidului rege Ferdinand, complect dominat de acela care-i zicea”Maiestatea Ta», era ziarul. E adevărat că, fiind eu încă la Iași, cel reinstalat în scaunul ereditar de președinte al Consiliului mi se adresase și mie ca să fac parte din noul său Ministeriu, adecă, mai precis, ca să figurez într-însul alături de ardeleni, cari nu știau încă, a doua zi după amețitoarea victorie și realizarea unității naționale, în care nu mai credeau, pe ce lume sînt. Dar această invitație se făcuse în forma cea mai jignitoare. Mîrzescu, cu care întrețineam legături bune încă din vremea cînd, pierdut în mulțimea deputaților partidului, își pipăia terenul, primise o telegramă de la șeful său, pe care ținea să mi-o arăte, fără ca acest tînăr așa de inteligent și care cunoștea oamenii să fi crezut că ea mi-ar putea face plăcere. În acea misivă stăpînească i se spunea cine trebuie să fie prefect de poliție la Iași și pe urmă se adăugea – corespondența directă fiind socotită probabil ca o derogare de la o maiestate restaurată – și oferta pentru mine a unui loc de ministru fără portofoliu. Am luat articolul prin care condamnam egoismul încrezut care făcea pe liberali să ia singuri puterea și l-am rugat pe amicalul emisar să-l trimeată la București ca singur răspuns.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Nenea Acul, tata Ață
își pierdură dimineața
Pe un cot
De postav sau seviot.
Nu prea știu porecla lor,
Pentru că nu sunt croitor.
Acul zise?: – ,,Ce ai azi
De te-ncurci mereu și cazi?
Când te rupi și când te-nozi
La un fir cu două cozi.”
Ața zise : – „Tu mi-o spui,
Când mă duci așa, haihui?
Ia mai bine ține-ți gura
și fă drept împunsătura.
Văd că lucrul nu ți-e drag,
Coși de-o zi la un nădrag
și nu te-am văzut în stare
Să pui niște buzunare.
Te-ai întors de-atâtea ori
De la bumbi la cheotori,
și cu toate că ți-am spus
Că-i pui strâmb, mai jos, mai sus,
Ca un încăpățânat
Tu nici nu m-ai ascultat.
și clientul și patronul
Au văzut că pantalonul
încercat a treia oară
Tot îl roade
și nu-i vine cumsecade.
Ia nu te mai îngâmfă,
Lua-te-ar naiba să te ia,
Cine treaba nu și-o știe
Ia o altă meserie.”