(Fragment din romanul „Parfum de lavandă”, de Ion R. Popa, Ed. Autograf, 2014, Craiova)
În a treia zi de când plecase de acasă, Manu a ajuns la Cetatea Albă şi s-a prezentat la inspectoratul judeţean al învăţământului. Era o clădire cu etaj, scări înalte şi ferestre mari; la parter funcţiona o librărie cu ieşire şi vitrină la un capăt al impozantului edificiu, în rest aflându-se birourile şefilor şi secretariatul. A fost îndrumat la unul din adjuncţii instituţiei, cel care se ocupa de noii veniţi din Regat. Era un bătrân rotofei şi chel, vorbind stâlcit româneşte, dar care i-a zâmbit prietenos, l-a poftit să ia loc şi să-şi prezinte dosarul. La răsfoit formal şi s-a oprit doar asupra certificatului cu privire la conduită, atât a absolventului, cât şi a părinţilor. S-a declarat mulţumit, i-a înapoiat dosarul în care a mai adăugat o hârtie semnată pe loc, cu menţiunea că va trebui să-l prezinte şi la plasă, la Vărata, subinspectorului care răspunde de Ţagani.
