Nici în mormânt pedeapsa nu e crudă
Pentru-o momâie dosită, zăludă,
Al cărei chip o dă de gol că-i rudă
Cu udă-ochi, mort printre vii – o IUDĂ…
Nici în mormânt pedeapsa nu e crudă
Pentru-o momâie dosită, zăludă,
Al cărei chip o dă de gol că-i rudă
Cu udă-ochi, mort printre vii – o IUDĂ…
Poetul, între astral și teluric*
Recenzie apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 4 / 2018
Cronica stelelor, de Ion Cristofor, după cum relevă și titlul, surprinde cosmosul din perspectiva unui spirit care așteaptă să i se confirme, în incursiune, destule cunoștințe, dintre cele acumulate în școală. Ipostaza de cronicar, dedusă din extensiunea semantică a lexemului „cronica”, presupune familiaritate cu decorul astral. Ideea ascensiunii i-a fost inspirată poetului încă din copilăriei, de către păsări. În primul text, „pasărea neagră”, deși un simbol funerar în general, instituit astfel în lirica modernă, de către E. A. Poe, devine un atribut al legăturii dintre pământ și firmament; sunt prezente amănunte biografice, pentru a se configura un peisaj teluric, de la care începe expediția meditativă: „Ziua se pregătește să plece / Un bătrân aruncă cu piatra / După o pasăre neagră. // Un contrabas răgușit, două fetițe și un flaut cântă în piața publică” (Pasărea neagră, p. 7). Când are loc interferența abstractului cu materialul: „Un cârd de rațe sălbatice / Mută melancolia anotimpului de la un nor la altul” (p. 7), vorbele „mele de dragoste și cele ale femeii” (Toamna, sărutul tău, p. 8) apar ca niște marcaje spațiale, între care se manifestă suficientă realitate: „prietenii benchetuiesc”, păsările pleacă în țările calde, iar „un copil îndărătnic ascultă cometa” (p. 8); în ciuda acestor amănunte, vorbele dintre îndrăgostiți rezistă neimpregnate, ceea ce atestă autenticitatea relației.
Sărbătorile Pascale aduc la TVR 3 programe de suflet
Cu tradiţii, credinţă, folclor şi spectacole alese
Din Vinerea Mare, la TVR 3 ne pregătim spiritual pentru Sărbătoarea Paştelui urmărind pe parcursul a trei zile, de la ora 13.00, învăţăturile unor înalţi ierarhi ai Bisericii Ortodoxe din nordul, centrul şi sudul ţării, în ediţiile speciale Spirit şi credinţă. Vineri, îl vom asculta pe IPS Andrei, Mitropolitul Clujului, Sălajului şi Maramureşului , sâmbătă, pe IPS Dr. Irineu, Mitropolitul Olteniei şi Arhiepiscopul Craiovei, iar în Duminica Paştelui, invitat va fi P.S. Andrei, Arhiepiscopul Covasnei şi Harghitei.
Legenda veche spune – scrisă într-un tom… –
De tata celui Mare Alexandru – rege,
Luminile s-au stins, fiind acoperite de o ceață densă, nespus de rece și parcă îmi treceau fiori prin suflet când priveam peisajul.
În seara aceasta ploua mărunt și pe geam se strânseseră deja picături de lacrimi ce se despărțiseră în cădere. Rece aer al serii și urlete ale tăcerii nespus de insuportabile. Un singur felinar slăbit de putere lumina străzile orașului ce astăzi erau pustiite, de parcă această ploaie îi înspăimânta pe toți, iar toți se ascundeau.
M-a cuprins aceeași stare, același îndoielnic gând. Astfel de sentimente îmi bântuiau săraca inimă la fiecare bătaie ce devenea tot mai rară. Totul se oprea în loc, dar ceasul scurgea neîncetat secundele, până ce lumina reușea să invadeze negura liniștită din cameră. Atmosfera morții fusese înlăturată, iar glasul răgușit al cocoșului bătrân răsuna stingher. Lucrurile din cameră prinseseră culoare după filmul alb-negru regizat și după ce, ca o introvertită, am intrat în cameră și am aruncat totul pe jos.
A sosit TIMPUL!
Vă recomandăm noul număr al Revistei de cultură și politică TIMPUL, nr. 228, apariție martie 2018.
Spovedanie în versuri
Asociația Culturală ART VERBA și Editura VATRA VECHE invită publicul târgumureșean marți, 3 aprilie 2018, începând cu ora 17.00, la un „itinerariu spiritual”, după cum ar spune Mircea Eliade, ce poate deveni o experiență necesară pe drumul purificator al fiecăruia dintre noi.
Noul volum de versuri al Danielei Gifu, „Spovedania unei pantere”, ilustrat metaforic revelator de artistul plastic Mihai Bandac și prefațat de Nicolae Băciuț, reușește să impună o tonalitate lirică confesivă, delicată, fără ostentație, dar ofensivă, cum aflăm încă din cuvântul de deschidere, „Câtă spovedanie, atâta iertare”.
Personajul care nu pleacă, nu tace. Rezistă, rămâne şi face…
de Dorian OBREJA
Deplângeam, într-unul din editorialele recente, ceea ce nu poate fi calificat decât o depopulare a ţării noastre. Circa 4.000.000 de români au fost forţaţi să plece „afară”, în căutarea unei vieţi la standardele celorlalţi cetăţeni din UE; peste 35 la sută aparţin vârstei şi populaţiei active.