Cât nesocotit-am Darurile TALE !
De-al Focului pârjol, cum să te mai miri?
Prea am întinat Sacrele-Întocmiri…
Cât nesocotit-am Darurile TALE !
De-al Focului pârjol, cum să te mai miri?
Prea am întinat Sacrele-Întocmiri…
Cronică* apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 7 / 2017, pp. 11 – 12
Sub imperiul teoriei atomiste, în special, a lui Democrit, Ion Pachia Tatomirescu propune un joc liric de structură, De-a fotonii (Ed. Waldpress, 2017), dar „de la lumina din dor”. Prin această precizare, jocul vizat, al unor îndrăgostiți probabil, nu se va desfășura în limita materială a unui atom, ci în dimensiunea infinită a sufletului. Cartea însăși are nouă secțiuni, ale căror titluri sugerează proporții extraordinare: Eul coriambic rubiniu, Etern sigilatul chepeng din capul de la scara care duce-n al zecelea cer, De-a fotonii dar de la lumina din cor, Dacia din sarcofagele piramidei extraplate, Ozon, dinozauri, aspersoare, Risipitorul de prigorii, Cefalopodele focului, Craniul rizom de soc și Puterea argilei albastre.
Laudă, Ție, FĂCĂTORULE!
Cu-a boabelor – în spic – dulce povară,
Aminte și-aduse Grâul că e vară…
Revoltă în Babylon, în crucea nopții…
În balta de mormoloci,
Fu uns șef un crocodil…
Şi, iar, va înflori liliacul alb
Îţi aminteşti cuvintele noastre,
dar, mai ales, înţepătura dragostei.