Anunț!
Dintr-o eroare regretabilă, s-au șters din Cuprinsul „Revistei de recenzii”, câteva articole valoroase. Ne cerem scuze față de colaboratori și așteptăm să ni le retrimită. Mulțumim pentru înțelegere. (Redacția)
Anunț!
Răspunde
1. Our magazine is proud that our colleague Stefan Vladutescu published an article about „Message” in an important magazine from abroad.
2. Our magazine is also proud because our colleague A.T. proposed the same famous magazine an article with the title „Consolidation of the Green Marketing profile in an Austerity Period”
To Sir, with love! – Cronica de film, de Mirela Teodorescu
Domnului profesor, cu dragoste!
Suntem în Londra anilor ’60, într-o şcoală dintr-o suburbie. O şcoala cu resurse materiale reduse, cu elevi în conformitate cu locul unde este şi şcoala, provenind din segmente sociale diferite, familii destrămate, familii confruntate cu lipsa locurilor de muncă, părinţi alcoolici, părinţi care au oferit puţin acestor adolescenţi dar care doresc o viaţă mai buna copiilor lor, elevi care nu ştiu ce este respectul faţă de ei, faţă de ceilalţi, nu au noţiuni de comportament în societate, un colectiv de profesori care s-au adaptat situaţiei şi avem un profesor de culoare, Mark Thackery, care a acceptat postul de profesor temporar în aceasta şcoala pentru că şi lui, viaţa nu i-a oferit ceva mai bun pentru supravieţuire. Continuă să citești
Un vis împlinit…
S-a întâmplat astăzi…
1901 – S-a născut scriitoarea britanică Barbara Cartland, ,,Regina aventurilor romantice” Continuă să citești
Scena târgumureşeană. Construire dialogală (Anca Rotescu, Scene în dialog, Ed. UArtPress, Tg. Mureş, 2012). Cronică, de Daniela Gîfu
Scena târgumureşeană. Construire dialogală
(Anca Rotescu, Scene în dialog, Ed. UArtPress, Tg. Mureş, 2012)
de Daniela Gîfu
Posibilitatea descrierii limbajului teatral prin secvenţe scurte fixe, bine delimitate tematic confirmă importanţa dialogisticii, predominantă încă din secolul trecut. Poate de aceea, Anca Rotescu, inspirată de această paradigmă, înţelege că dialogul între cei care au slujit scena are un rol fundamental în zugrăvirea vieţii unei instituţii teatrale.
În fapt, vorbim de un dialog indirect, informal, cu nuanţe nostalgice, care face obiectul celui de-al şaptelea volum, Scene în dialog, apărut în limba română în deja cunoscuta colecţieTeatru de buzunar, iniţiată la celebrarea a 50 de ani de teatru românesc la Târgu-Mureş.
Antoine de Saint-Exupery: Micul Prinţ. Recenzie, de Mirela Teodorescu
“Lui Leon Werth
Copiilor le cer iertare ca am închinat această carte unui om mare. Am un motiv serios: acest om mare e cel mai bun prieten, din câîi am eu pe lume. Mai am un motiv: acest om mare poate s priceapă totul, chiar şi cărţile pentru copiii. Am şi al treilea motiv: acest om mare traieşte în Franţa, unde suferă de foame şi de frig. Are multă nevoie de mângâiere. Dacă toate motivele înfăţişate nu sunt de ajuns, ţin ca această carte s-o închin atunci copilului de odinioară, căci şi acest om mare a fost căndva copil. Toţi oamenii mari au fost cândva copii. ( Dar puţini dintre ei îşi mai aduc aminte)
Aşa că fac aceasta îndreptare:
Lui Leon Werth, pe cand era el baieţel “
Mirela Teodorescu: Si tu veux un ami, apprivoise moi!
Zilele acestea am regăsit în bibliotecă o carte scrisă pentru copii dar cu o înţelepciune pe care am înteles-o mult mai tîrziu. Ni se întâmplă de multe ori să nu întelegem lucrurile, evenimentele, faptele (mie mi se întâmplă des) aşa cum se vor ele a fi, trebuie să treaca ceva timp, să parcurgem alte acte, evenimente, fapte pentru a le înţelege pe cele apriori. Cartea “Micul Prinţ” de Antoine de Saint-Exupery este un exemplu de înţelepciune, este o carte pentru oameni mari în primul rând. În manualul de limba franceză din clasa a IX-a am studiat un pasaj din Cap. 21 – din Micul Prinţ de Antoine de Saint-Exupery, o lecţie de prietenie, de relaţii interumane de comunicare, de sinceritate, puritate.
Franz Kafka: Castelul. Recenzie, de Mirela Teodorescu
Castelul este un roman in care se prezinta imposibilitatea omului de a descifra sensul existenței sale civice. (Mirela Teodorescu)
Franz Kafka (n. 3 iulie 1883, Praga – d. 3 iunie 1924, Viena) a fost un scriitor evreu de limbă germană, originar din Praga.
Principala perioadă de creaţie începe în 1912 cu Sentinţa (Das Urteil) şi cu Metamorfoza (Die Verwandlung). Doi ani mai târziu scrie Colonia penitenciară (In der Strafkolonie), publicată în 1919 şi romanul Procesul (Der Proces) care se va publica postum în 1925. Între anii 1916 şi 1917 scrie volumul de povestiri Un medic de ţară. După debutul bolii redactează Scrisoare către tata (1919) şi Scrisori către Milena (1920-1922). Anii 1921 şi 1922 sunt dedicaţi enigmaticului roman Castelul (Das Schlos) publicat în 1926. Începând cu anul 1910 scriitorul conduce un jurnal care va fi publicat abia în 1951. Moartea îl surprinde corectând volumul Un artist al foamei (Ein Hungerkünstler).
James Clavell: Shogun. Recenzie, de Mirela Teodorescu
“Karma is the beginning of knowledge. Next is patience. Patience is very important. The strong are the patient ones, Anjin-san. patience means holding back your inclination to the seven emotions: hate, adoration, joy, anxiety, anger, grief, fear. If you don’t give way to the seven, you’re patient, then you’ll soon understand all manner of things and be in harmony with Eternity” – (James Clavell – Shogun)
James Clavell (n. 10 octombrie 1924 – d. 7 septembrie 1994) a fost un romancier, scenarist şi regizor de film, fost prizonier de război în al doilea război mondial, devenit celebru prin romanele Shogun şi Tai-Pan, respectiv prin scenariile unor filme ca Marea Evadare şi Domnului profesor, cu dragoste .
Ștefan Vlăduțescu: Mesaj filosofematic şi comunicare asupra filosofemelor. Din manuscrise
Mesaj filosofematic şi comunicare asupra filosofemelor
The research is a meta-analysis that circumscribes General Communication Science (Axis Communication Philosophy). It is ranged among what it is called the dynamics of „the re-elaboration of the categorical matrix of the contemporary philosophy” (Ilie Pârvu).
1. Interogaţie şi căutare
Ne aflăm astăzi într-un proces al „reelaborării matricei categoriale a filosofiei contemporane” (Pârvu, 1985, p. 7). În cadrul acestuia trebuie să se caute răspuns la o întrebare dublă: ce face ca filosofia să fie „filosofie” şi ce individualizează discursul filosofic, făcând dintr-un text un „text filosofic”, o comunicare filosofică, un mesaj filosofic? „Why would it be called «philosophy» what we are doing here ?”- se întreabă L. Wittgenstein (1993, p. 138). Ca răspuns, se va argumenta în direcţia şi cu convingerea demonstrării tezei duble că: