Hamlet – elemente ale formulei existenţiale

de Ştefan VLĂDUŢESCU

Shakespeare, arată Harold Bloom în „Canonul occidental”, este „canonicul canonicilor”, întrucât el „reface spaţiul canonic de după şi de dinaintea sa”. Shakespeare se profilează, am zice, ca etalon de literaturitate şi de valoare. Prin urmare, apare firesc ca acest scriitor-principiu să fie permanent în atenţie. Subsecvent, la fel de natural este ca „Hamlet”, cel mai important monument teatral, să trăiască prin noi şi noi puneri în scenă, prin resuscitante de sens şi variate interpretări.

Continuă să citești →

George Sorescu – Exegeză şi mesaj

                                                                  de Ştefan Vlăduţescu

Pe fiecare îl ajunge din urmă un timp când pe foştii săi profesori, fără a-i iubi mai puţin, nu-i mai înţelege doar ca profesori. Un caz particular îl reprezintă acela în care prin volumul „Exegeze” (Craiova, Editura MJM, 2009) pe profesorul George Sorescu îl percepem în postura de critic literar.

Continuă să citești →

George Drăghescu: Un Emil Botta al Olteniei

                                                                           de Ştefan VLĂDUŢESCU

Păstrând proporţiile, se poate spune dintru început că George Drăghescu se profilează a fi un Emil Botta al Olteniei: este, pe de o parte, un actor-poet, iar, pe de alta, un poet-actor. Văzut astfel de departe, el se arată tot aşa şi când este privit de aproape. Clusterul poet/actor, ca asociaţie aditivă de roluri intelectuale, nu lasă vreo posibilitate de clivaj, de delimitare. Mai mult, nu permite instaurarea unei preeminenţe: mai mult poet sau mai mult actor.

Continuă să citești →

Foto: Adrian Barbărasă, Turnul din istorie

9. I. 1951 – s-a născut Ioan Lascu, în Slătinioara, Iscroni – Livezeni, jud. Hunedoara;

9. I. 1944 – s-a născut Ion Dumitrescu, în com. Optași, jud. Olt (m. la 27. VI. 1976);

9. I. 1934 – s-a născut Mircea Tomuș, în Mociu, jud. Cluj;

9. I. 1905 – s-a născut Simone de Beauvoir (m. la 14. IV. 1986).

Dan Ionescu: Efectul identitar 

de Ştefan Vlăduţescu

The article refers at the book Dan Ionescu, Shadow writing (Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2010).

Dan Ionescu, unul dintre poeţii notabili contemporani, a elaborat un micro-roman încântător prin delicateţea tematicii şi expresivitatea discursului (Umbra scrisului, roman, Preț: 12 lei).

I. Fondul existenţial. Ca mai toată proza românească de valoare, proza lui Dan Ionescu se îmbibă de biografic şi autobiografic în dauna imaginarului. Din această perspectivă, umbra scrisului o reprezintă existenţa. Deşi aparenţa gestului de a scrie dă relevanţă mai întâi scriiturii şi lasă în subsidiar existenţa, dezvoltarea tematică vădeşte ca decisivă trăirea. Existenţa nu se arată a fi doar o umbră a scrisului, ci constituie chiar substanţa acestuia.

Continuă să citești →

Persuasiune și interpretare la I. L. Caragiale   

de Ștefan Vlăduțescu

1. Scena în care Ipingescu şi Jupân Dumitrache citesc şi interpretează articolul „Republica şi Reacţiunea sau Venitorele şi Trecutul” (publicat de Rică Venturiano în ziarul „Vocea patriotului naţionale”) este printre cele mai valoroase secvenţe ale teatrului românesc. Comicul generat este unul cu un suport artistic şi expresiv, emoţional şi computaţional complex. Ipoteza noastră critică explicativă este că mecanismul rizibilului survine din interpretarea defectuoasă a unei persuasiuni efective sugerate de discursul de incitare la acţiune. Tema este una politică: opoziţia trebuie să accepte sufragiul universal. În conformitate  cu constituţia, toţi cetăţenii au drept de vot. Ideea indusă este că, în pofida opiniei reacţionarilor, Constituţia trebuie aplicată. Argumentele sunt trei: poporul doreşte acest lucru, opinia publică se pronunţă în acest sens, iar un progres veritabil nu se poate înregistra decât prin accesul la vot al tuturor.

Continuă să citești →

George Stanca: Stiluri existenţiale

                                                                                                       de Ştefan Vlăduţescu

Din fericire pentru destinul lumii, cărţile nu ascultă de poetica explicită a autorilor. Nu numai că ele fac ce vor cu lectorii, dar fac acelaşi lucru cu creatorii lor. Ca o evidenţă irepresibilă identificăm această situaţie în cazul cărţii lui George Stanca, „Epistolar” (Bucureşti, Editura Adevărul Holding, 2011).

Continuă să citești →