https://blog.revistaderecenzii.com

    *„Scrisul Românesc”, Nr. 10/2026, pg. 8

Există, recunosc, o presiune difuză în aerul contemporan, o neliniște subțire care ne dă târcoale, lăsându-ne cu impresia stranie că lumea noastră s-ar fi învecinat de-a binelea cu lumea de fier a roboților performanți. Rătăcim prin labirintul propriilor noastre invenții și ne temem că, printr-o stranie piruetă a calculatoarelor sau printr-o implacabilă forță brută, acești nou-veniți ne vor subjuga pe noi, oamenii, simpli demiurgi și umili creatori ai lor. Nu e zi de la Dumnezeu în care să nu fim asaltați de o retorică apocaliptică; au apărut, de altfel, podcasturi numeroase, platforme de o elocvență uneori aproximativă, care popularizează cu o voluptate suspectă această idee a scoaterii omului din ecranul istoriei.