Carte cu verb

de Dan Ionescu

Îngerii de la casa morarului (roman), de Ion. R. Popa, Editura MJM, Craiova, 2011, 310 p.

Cel puțin ca spațiu în conexiune cu precedentul (Întâlnirea de la casa morarului), romanul de față: Îngerii de la casa morarului propune dimensiuni noi ale felului în care o poveste de dragoste poate continua sau are prerogative să-și afle rădăcina în solul prosper al credinței creștine, că există viață și după extincție. Desigur, titlul e despre doi tineri atât de inocenți în relația lor, încât apelativul îngeri le e cel mai potrivit. Între ei și lume există mult romantism. Bildungsromanul se ilustrează prin destinul lui Cosmin Buzatu care spre devenirea ca om trece prin multe, cumva, de la fundul prăpastiei spre vârful modelelor de omenie.

Continuă să citești →

Ion Zalomit: Primul Kant doctoral

                                                                                              de Ştefan VLĂDUŢESCU

În demersul său salutar de punere în evidenţă a unor valori filosofice româneşti pe nedrept lăsate în întuneric, Adrian Michiduţă aduce în fluxul cunoaşterii filosofice actuale pe Ion Zalomit (1820-1885) şi lucrarea acestuia „Principiile şi meritele filosofiei lui Kant” (Craiova, Editura Sim Art, 2008). Studiul inscripţionează în istoria filosofiei două întâietăţi: constituie prima analiză unitară şi coerentă a filosofiei kantiene şi întâia teză de doctorat a unui român, având ca temă filosofia lui Kant. În subsidiar, volumul ca atare reprezintă cea dintâi traducere integrală în română a tezei, redactată în limba franceză şi susţinută în 25 martie 1848 la Universitatea din Berlin. Lucrarea se individualizează, de asemenea, prin mersul uniform al analizei care nu apelează la niciun fel de citare, nici a cărţilor filosofului de la Konigsberg şi nici a unor studii despre filosofia acestuia. Ea se conformează titlului: este o prezentare a principiilor şi principalelor domenii investigative ale filosofiei kantiene în forma ei sistemică; pe de altă parte, în plus, o situează pe aceasta pe cursul istoriei filosofiei universale, ca structură de influenţe şi ca mers al gândirii filosofice. Lucrarea are nouă capitole.

Continuă să citești →

Ion Zubaşcu: Cum moartea se ispăşeşte trăind

de Ştefan Vlăduţescu

Rareori un titlu care să aducă în convergenţă atât de revelator figura existenţială a spiritului creator şi mişcarea gândirii producătoare. Estetica şi destinul se intersectează în cartea lui Ion Zubaşcu, „Moarte de om” (Cluj-Napoca, Editura Limes, 2010). Ca pre- şi avant- text, titlul induce conotativ o denominaţie, o incitaţie şi o grilă de lectură. Mai întâi, el desemnează ansamblul textual. Apoi, atrage cititorul într-un contract de lectură. Finalmente, generează o posibilă grilă de interpretare. Ca nod conotativ, acest titlu sugerează înainte de toate ideea poetică fundamentală a cărţii: că fiinţa conştientă este în mare parte spectator, complice şi coautor la propria dispariţie. Cu alte cuvinte: moartea se epuizează în viaţă, moartea se ispăşeşte trăind.

Continuă să citești →

Vineri, 4 ianuarie 2013, ora 13.30, la Cafeneaua Klausenburg, din str. Universităţii nr. 1 (lângă Uniunea Scriitorilor), Cluj – Napoca, iubitorii de carte tipărită au prilejul să se bucure de o nouă apariţie editorială: volumul bilingv de versuri Păcatul neliniştii, tipărit la EdituraEIKON, al scriitoarei Daniela Gîfu.

          Vor fi alături de poetă: Pr. Simion Cristea, Vasile George Dâncu, Constantin Cubleşan, Vasile Gogea, Dan Marius Drăgan şi mulţi alţii.

Ştefan Vlăduţescu: Despre teoria informaţiei

de Mirela Teodorescu

În ultimele decenii, tot mai mulţi oameni de ştiinţă  au fost preocupaţi de felul în care comunicăm, ce , cum, cu cine, de ce comunicăm. Care sunt diferenţele între comunicare, informaţie şi mesaj, care sunt punctele comune lor? Este nevoie să interpretăm/decodificam mesajele pentru a ajunge la informaţie? Au codurile un rol în transmiterea/recepţionarea informaţiilor? Multe dintre răspunsurile la aceste întrebări le găsim în cartea “Informaţia de la teorie către ştiinţă” (Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2002)  de Ştefan Vlăduţescu, conferenţiar universitar la Universitatea din Craiova. Domnia sa, ne spune: “Informaţia, precum limba maternă, se învaţă teoretic după ce deja o ştim. Ca să ne însuşim gramatica limbii materne, nimeni n-o poate contesta, presupune că dispunem deja de limba “gramaticală”, limba respectivă deja o vorbim. Gramatica apare astfel ca o teoretizare a vorbirii. Şi pentru informaţie sunt valabile toate acestea, ca de altfel pentru orice activitate curentă. Mai întâi avem idee cum se face un lucru fără o conştiinţă teoretică prea clară şi abia apoi ne lămurim teoria, ca într-o învăţare “learning by doing” “ (pag. 21).

Continuă să citești →