Jean Băileşteanu: Jurnal de caractere şi stiluri existenţiale

de Ştefan Vlăduţescu

Remarcabila înzestrare de povestitor a prozatorului Jean Băileşteanu se face vizibilă şi în încercările la care este supus oricine se încumetă să-şi înscrie mesajul într-un format literar ambiguu precum jurnalul. „Viaţa ca o … paradă” (Craiova, Editura Autograf MJM, 2010, vol. II), scriere ce pe drept cuvânt se autodefineşte ca „Jurnal de scriitor sub dictatură”, aduce în convergenţă două convenţii ale discursului literar.

Continuă să citești →

Ilie Sălceanu: Orientul nostru din Occident

de Ştefan Vlăduţescu

În limitele şi pe coordonatele auctoriale fixate generic în primul volum al unei trilogii, „Ada Kaleh. Roman de dragoste” (2008), în cel de-al doilea, intitulat „Gelin. Mireasa din Ada Kaleh” (Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2010), se continuă imersia în imaginarul Ada Kaleh-ului ca insulă de Orient în Occident. Totodată, se dezvoltă o similitudine generatoare de sens: şi insulele mor. Tragedia insulelor este, înainte de toate, o tragedie a oamenilor Prin suferinţa, nostalgia, melancolia, tristeţea şi amărăciunea oamenilor se manifestă neputinţa insulelor.

Continuă să citești →

Cântecul mâinilor, auzul ochilor

 de Liviu Florian Jianu

“Dacă deschizi ochii bine, poţi vedea stelele a căror muzică o auzi demult”.

Elevii Centrului Şcolar “Beethoven” nu au auzit niciodată muzica stelelor. Şi nici nu o vor auzi vreodată.

Continuă să citești →

Mădălina Strechie: Mentalitate şi comunicare

                                                                                    de Ştefan Vlăduţescu

Organizată în opt capitole, cartea cadrului universitar Mădălina Strechie („O istorie a mentalităţilor şi a mijloacelor de comunicare din preistorie şi antichitate”, Craiova, Editura Universitaria, 2010), abordează o problematică interdisciplinară sensibilă, volatilă şi dificil de raportat la concepte bine fixate ştiinţific. De aceea, mizele cognitive ale studiului nu se subsumează doar unei structuri de finalităţi aplicative. În raport de natura obiectului de investigat, în acest caz, cercetătoarea este obligată să implanteze repere pe nisipuri mişcătoare. Ca atare, înainte de a expune seriile istorice, se realizează o punere la punct în ce priveşte conceptele majore ce definesc zona de graniţă „istorie a mentalităţilor – istorie a mijloacelor de comunicare”.

Continuă să citești →

Flavius Lucăcel: Metafizica schimbării

de Ştefan Vlăduţescu

I. Flavius Lucăcel a intrat în literatură pe poarta poeziei. După debutul în teatru (2008) şi după succesul obţinut în anul 2009 cu piesa „Ceai de fluturi” (carte premiată de U.S.R., filiala Cluj-Napoca), poetul apare ca eclipsat de dramaturg. Pe de altă parte, valoarea teatrului publicat în 2010 („Tutungeria”, Cluj-Napoca, Editura Limes; cartea beneficiază de o deosebit de comprehensivă şi relevantă prefaţă a criticului literar Ion Ghiţulescu) şi în 2011 („Trecătoarea pisicii”, Cluj-Napoca, Editura Limes), îl îndepărtează şi mai mult de poezie.

II. Volumul „Tutungeria” cuprinde două piese existenţial-factuale: „Tutungeria” şi „Chiuveta”.

2.1. Rama „Tutungeriei” este reprezentată de o revoluţie.

Continuă să citești →

Ileana Ioanid: Amintire şi ficţiune

de Ştefan Vlăduţescu

Epica interogativă şi neliniştită a Ilenei Ioanid din „Lajos” (Craiova, Fundaţia-Editura Scrisul Românesc, 2010) se înscrie pe coordonata majoră de rememorare a prozei româneşti dintotdeauna. Amintirile constituie atât o sursă de evenimente cu potenţial literar, cât şi o convenţie productivă pentru asigurarea autenticităţii şi impresiei de real.

Continuă să citești →

KYRIAKOS MITSOTAKIS: „Nikos Kazantzakis: Să fii om şi să fii liber”

                                                                                     de Ştefan Vlăduţescu

După axioma instaurată de J. Derrida cum că „nu există nimic în afara textului”, orice lectură se arată ingenuă. Este vorba de o lectură ce s-ar numi egoistă, adică una care nu vede în text decât litera, nu şi spiritul. Lectura alturistă, în schimb, caută alteritatea. Întotdeauna o găseşte fie ca figură primară a unui spirit creator (o lectură egoistă recuperată), fie ca figură cumulată de spirite creatoare. Lectura lui Eminescu este una primară. Lectura monografiei lui G. Călinescu despre Eminescu constituie o lectură secundară, cumulativă: aici Eminescu ne vorbeşte nouă prin intermediul lui G. Călinescu.

Continuă să citești →

O carte din această viaţă

de Dan Ionescu

La editura Scrisul Românesc, în colecţia Epica, Mircea Pospai a publicat romanul Casa din altă viaţă, ediţia a doua. Esenţele de la care se elaborează cartea, sunt profunde. Ne dăm seama din motoul religios: „Îndoiala şi speranţa au existat dintotdeauna. Niciodată însă nu este posibilă coexistenţa lor“.Autorul inventează două lumi diferite, dar autentice: una contemporană, pe un plai elen, alta livrescă. Mircea Pospai are înclinaţia prospecţiei vizuale care aduce în fraze, detaliul filosofic. Plăcerea călătoriei este evidentă, precum şi preferinţa pentru mijlocul de transport, corabia.

Continuă să citești →

Cadre în tipar de pastel

de Dan Ionescu

Într-o ediţie bilingvă, Ioana Crăciunescu a publicat la editura Brumar volumul Supa de ceapă. Traducerea în limba franceză aparţine Letiţiei Ilea şi lui Thierry Chaillous. Cartea, după cum se menţionează pe pagina de gardă, conţine douăsprezece imagini de Mihaela Marin.

Continuă să citești →