https://blog.revistaderecenzii.com
1787 – La Teatrul Stărilor (Ständetheater) din Praga, a avut loc premiera operei „Don Giovanni” a lui Wolfgang Amadeus Mozart.
1875 – S-a născut prințesa Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg și Gotha, viitoarea regină Maria a României (d. 1938).
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
În aceste zile oamenii lui Aristide pregătesc mașinile de treierat și pe la jumătatea lui iulie ei le și scot pe izlaz. Începe să se care grâul la arii și să fie așezat în șire. Aceste șire nu sunt altceva decât însuși satul, construit de astă dată din snopi de grâu.
La treieriș familia trăiește aici câteva zile neobișnuite, care nu seamănă cu nici una din timpul anului; adus până aici numai de familie, snopul de grâu intră de astă dată pe mâini străine, pe mâinile cetei fără de care treierișul nu poate avea loc. O căruță străină va trage lângă șiră, o furcă necunoscută se va înfige în snopi, iar la batoză legătura snopului, legătura aceea cu răsucitura deosebită, care amintește familiei de mâna puternică, a tatălui, e desfăcută acum de altcineva. Și cu toate acestea, o bucurie necunoscută și de neuitat stăpânește pe toți.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Sărmanei inimi slabe i-am spus: ”Tu
Nu crezi c-ajunge să iubești doar una?
Și nu-ți dai seama că shimbând într-una,
Îți pierzi în doruri fericirea? Nu?”
Ea mi-a răspuns: ”N-ajunge, precum crezi;
N-ajunge să iubești mereu tot una!
Și nu-ți dai seama că schimbând într-una,
Mai dulci plăceri trecute le-ntrevezi?”
https://blog.revistaderecenzii.com
Trad. Șt. O. Iosif
Ce tristă mi-e inima, tristă !
E-n mai și e cald și-i lumină.
În deal, lîngă teiul de strajă,
Stau dus pe reduta-n ruină.
Alunecă gîrla-ntre sălcii;
În luntre-un copil de pescar
Tot plescăie undița-n apă
Și fluieră micul ștrengar.
https://blog.revistaderecenzii.com
1806 – Prusia a capitulat în fața lui Napoleon Bonaparte la Prenzlau.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Trad. Alexandru Philippide
” Calule, ce ai? Ţi-i teamă
De nechezi cu capu-n jos?
Nu mai scuturi dîrz din coamă,
Frîul nu-l mai muşti, focos.
Nu te îngrijesc eu oare?
N-ai ovăz bun de mîncare?
N-ai tu scări de aur fin?
N-ai tu hamuri minunate
Şi potcoave argintate
Şi dîrlogi de ibrişin?”
https://blog.revistaderecenzii.com
Se făcu un timp de tăcere grea. Se așezară iarăși pe paturi, cei doi singuri într-o parte, iar ceilalți pe celălalt pat. Tudor Bălosu rupse tăcerea cu un glas schimbat din care înfumurarea de tată pierise.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Îmi va fi greu, probabil, mai târziu să evoc atmosfera de incendiu prin care a trebuit să răzbată cartea. Am textele în față – câteva sute de pagini, decupate cu grijă din ziare, reviste și pamflete –, dar, recitindu-le, bag de seamă că au devenit aproape inexpresive. Violența termenilor, brutalitatea injuriei, sălbăticia insultelor se dovedesc azi cu totul sub impresia de mic cataclism ce rămânea pe urma lor în primele zile.
Continuă să citești
