Dincolo două, Igigiiiliau un bătrân conrupt. Mai într’un colţ cinsteau doi mitocani întârziaţi. La răstimpuri trecea câte-o fată singuratecă, cercetând cu ochii obosiţi printre mese. Acum] venea câte-un lăutar cu scripca sub jachetă şi căuta numai !din uşă, întrebând aşa din privire pe cei ce-1 zăriau.
Suntem în Alba Iulia. De aici a venit cu mine Zaharie Cuparescu. Peste noapte am dormit la un țăran sărac, cu preotul Oprean din Soborșiu și învățătorul Bala din Pojoga122. În mica chilie ce o avea, am dormit 15 inși cu familia lui cu tot. Dimineața ne sculăm și mergem la biserica protopopească. Acolo, lume multă, încât nu poți străbate nici până la ușă. Cântă corul din Sibiu. Servesc episcopii greco-ortodocși români. Ioan I Papp al Aradului și dr Miron E Cristea al Caransebeșului. În loc de priceasnă, se cântă Marșul legionarului român, iar la „Fie numele Domnului”: Deșteaptă-te române. Acesta a fost cântat de întreg poporul. Mulți plângeau de emoționați. De aici ne îndreptăm spre hotelul „Hungaria”, unde era lume multă adunată. Veneau sătenii cete-cete, cu inscripția comunei și cu drapele în frunte. Preoții satelor în frunte, și după ei, poporul, în rânduri de câte 4. Un ofițer călare pe un cal alb dă ordinul de a se înșirui comunele, ca să poate pleca spre locul adunării. Toți se supun. Când admiram însuflețirea mare și ordinea exemplară, apare înainte-mi o doamnă bătrână, dar încă în putere. Preotul Ognean mi-o recomandă. Era mama poetului Goga. Ne dăm la vorbe. Ea începe a plânge.
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Ţara mea de glorii, ţara mea de dor? Braţele nervoase, arma de tărie, La trecutu-ţi mare, mare viitor! Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul, Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc; Căci rămâne stânca, deşi moare valul, Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Vis de răzbunare negru ca mormântul Spada ta de sânge duşman fumegând, Şi deasupra idrei fluture cu vântul Visul tău de glorii falnic triumfând, Spună lumii large steaguri tricoloare, Spună ce-i poporul mare, românesc, Când s-aprinde sacru candida-i vâlvoare, Dulce Românie, asta ţi-o doresc. https://www.versuri.ro/w/7ly1
Îngerul iubirii, îngerul de pace,
Pe altarul Vestei tainic surâzând, Ce pe Marte-n glorii să orbească-l face, Când cu lampa-i zboară lumea luminând, El pe sânu-ţi vergin încă să coboare, Guste fericirea raiului ceresc, Tu îl strânge-n braţe, tu îi fă altare, Dulce Românie, asta ţi-o doresc.
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, Tânără mireasă, mamă cu amor! Fiii tăi trăiască numai în frăţie Ca a nopţii stele, ca a zilei zori, Viaţa în vecie, glorii, bucurie, Arme cu tărie, suflet românesc, Vis de vitejie, fală şi mândrie, Dulce Românie, asta ţi-o doresc!
Studenții, adunați din toate colțurile lumii la cursurile de vară de la Dijon, au fost invitați într-o zi la Beaume, locul colinelor armonioase și al vinului parfumat. S-au vizitat două biserici vechi, apoi s-au pus la dispoziția drumeților câteva butoaie cu vin, la care s-au repezit toate neamurile, fete sau băieți. Cu greu li s-a putut atrage atenția, mai târziu, că trenul își anunțase plecarea. Luasem loc în ungherul unui compartiment, în fața unei micuțe japoneze, când, după ce făcuseră impresia că vor rămâne acolo, tinerii s-au repezit și au luat cu asalt trenul. În cămăruța unde eram au intrat o mulțime de nemți, toți beți pe jumătate, s-au înghesuit pe bănci și ne-au subțiat în colțurile noastre, pe mine și pe necunoscuta mea însoțitoare. O examinam fără speranța să descopăr ceva.
Era o stradă îngustă şi întortocheată, cu case mici, urâte şi dărăpănate.
Dar, dintre toate, una singură, cea mai înaltă, era atât de veche şi de şubredă încât îţi venea să crezi că, dintr-o clipă într-alta, avea să se dărâme.
* Muzeul Național de Istorie a României din București va fi deschis gratuit pentru public. De Ziua Națională a României va fi desfășurat un program special care cuprinde micro-expoziția „Documentele Unirii” și recitalul de muzică clasică Tre Mezzo, susținut de către Artpulse. Micro-expoziția reprezintă o selecție de bunuri de patrimoniu fundamentale, legate de Unirea Transilvaniei cu România, aflate în colecțiile Muzeului Național de Istorie a României, precum Albumul Marii Uniri, realizat de către fotograful Unirii, Samoilă Mârza, și anume exemplarul dedicat lui Vasile Goldiș, artizan al Marii Unirii de la 1 Decembrie 1918. De la ora 12:00, în Sala Lapidarium, va avea loc recitalul de muzică clasică Tre Mezzo, susținut de către Artpulse. Vor interpreta solistele Alexandra Dumitrache, Dumitrița-Eudochia Sinița, Theona Iurcovschi, la pian Ioana Găină-Cojuharov. Publicul va putea vizita expozițiile: Tezaurul istoric; Lapidarium; Copia Columnei lui Traian; EIKON. Conservare-restaurare pictură pe lemn; Summum spectacula; Coloranți naturali. De la cercetare științifică muzeală la artă contemporană și Muzeul Jucăriilor. Muzeul va fi deschis între orele 9:00 – 17:00
1835 – S-a născut scriitorul american Mark Twain, autorul popularelor romane „Aventurile lui Tom Sawyer”, „Prinț și cerșetor”, „Aventurile lui Huckleberry Finn” și „Un yankeu la curtea regelui Arthur” (d. 1910).
Spre seară, printr-un sătișor Din Alpi, un tânăr călător Trecea purtând prin nea și vânt Un steag cu-acest străin cuvânt: Excelsior! Sub geana-i ochiu-ntunecos Sclipea ca paloșul tăios, Și, ca din corn de-argint, senin, Suna cuvântul cel străin: Excelsior! Lumini de prin bordeie, rar, Băteau în față-i, și, bizar, Ghețarii-n noapte străluceau, Și straniu buzele-i șopteau: Excelsior! — E un prăpăd în munți acum! — Îl sfătuiește-un moș pe drum — Pârâul e șivoi turbat... El murmură ne-nduplecat: Excelsior! — O, vin', o fată i-a șoptit, La pieptul meu, pribeag trudit! În ochi-albaștri-nlăcrimați Privește-oftând, înalț-un braț: Excelsior! — O, nu intra-n brădetul des, Lavinele în drum îți ies! Îi strigă-n vale un păstor. El pasă drept, nepăsător: Excelsior! Și-n zori, când clopotul din schit, Vibrând sonor și lămurit, Pe frați la rugă i-a chemat, Din stele-un glas a răsunat: Excelsior! Și câinele-a descoperit Un pelerin întroienit. Pe pieptul său un steag — drept scut — Cu-acel cuvânt necunoscut: Excelsior! Și tainic mortul surâdea Spre soarele ce răsărea, Și mândru, ca o stea căzând, Căzu din cer un strigăt blând: Excelsior!