https://blog.revistaderecenzii.com
1701 – S-a născut fizicianul şi astronomul Anders Celsius, cel care a inventat scara termometrică centesimală, Scara Celsius. Este fondatorul, în 1731, al primului Observator Astronomic din Suedia (d. 1744).
1818 – S-a născut omul de cultură Aron Pumnul, unul dintre fruntaşii Revoluţiei din Transilvania de la 1848, profesor al lui Mihai Eminescu, la Cernăuţi (d. 1866).
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
https://blog.revistaderecenzii.com
— Dar cu, oare nu mi-ain jertfit onoarea
pentru tine?
— La tine templul e mai plin de zei, poate
prea mulţi…
£ — Dar tu m’ai momit întâi — căci dacă nu
cădeam la început, poate rămâneam castă…
— „Poate” acela e tare vinovat în lumea
asta…
https://blog.revistaderecenzii.com
* Alba Iulia: Despre arta de a crea o stare de conştienţă este tema lunii noiembrie la atelierul de Biblioterapie de la Biblioteca Judeţeană ‘Lucian Blaga’ Alba. Proiectul 3.30 Biblioterapie este un proiect cultural ce se desfăşoară sub forma unor ateliere de psihologie practică, promovând colecţiile tematice de carte ale Bibliotecii Judeţene Judeţeană ‘Lucian Blaga’ Alba. „Despre arta de a crea o stare de conştienţă’ este tema pe care o propune psihoterapeutul Cosmin Bara pentru ediţia din luna noiembrie a acestui an, a atelierului 3.30 Biblioterapie. Evenimentul cultural va avea loc în data 26 noiembrie la sala de lectură a Bibliotecii Judeţene Judeţeană ‘Lucian Blaga’ Alba, începând cu ora 17:00. Pe lângă tema abordată de Cosmin Bara, bibliotecara Luiza Pop va prezenta cărţi de specialitate care să suplimenteze cunoştinţele asimilate cu acest prilej
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
1909 – La Teatrul Național din București, a avut loc premiera piesei „Viforul” de Barbu Ștefănescu Delavrancea.
1909 – S-a născut dramaturgul și eseistul Eugen Ionescu (d. 1994).
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Noapte, nici un licărit;
Iar veghez ca-ntr-o pustie;
Picură monotonie
Ornicul neobosit.
Şoapta Parcelor vrăjeşte,
Viaţa fuge şoriceşte:
Prin unghere a foşnit…
Somnul nopţii e trudit,
Şi urâtul greu m-apasă…
Ce urziţi în miez de noapte,
Obsedante, triste şoapte?
E mustrarea neînţeleasă,
Glasul zilei ce s-a dus?
Prorocind, ce oare-aţi spus?
M-aţi chemat? Cum să vă-ncheg,
Tâlcul să vi-l înţeleg?…
https://blog.revistaderecenzii.com
Am avut o vizită simandicoasă: d-ra Lidia Miras. A coborât până la vila noastră improvizată. Toată lumea de pe aici o consideră drept boieroaica docurilor. A fost foarte bogată și a sărăcit din cauza războiului, dar stima locuitorilor i-a rămas intactă și teama să nu o supere. Acum locuiește într-o casă modestă, lipită de moara ce stă la mijlocul drumului între Cavarna și port. Moară umilă, învârtindu-se ziua și noaptea și încercând să salveze ceva din averea pierdută. În fața casei, o mică grădină cu o sumedenie de stupi de albine, ceea ce ne face să înconjurăm drumul când trecem pe acolo ca să nu ne înțepe vreuna din viespele ce roiesc. Bineînțeles, m-me Pitpalac o cunoaște. Chiar sunt „prietene foarte bune”, pretindea ea. Și dacă cer vreo relație asupra domnișoarei, îmi spune: „Este o persoană foarte distinsă”. La atâta se mărginește caracterizarea pe care mi-o dă m-me Pitpalac, și poate că are dreptate, căci d-ra Lidia trăiește foarte retrasă și n-am izbudt s-o vedem decât o singură dată în tot timpul șederii noastre la Cavarna-Port. La fel, când treci des pe lângă palatul unui rege: vezi pe soldați făcând exerciții, dar pe rege niciodată, ca și cum el n-ar avea nevoie să se plimbe puțin în grădina lui. Lidia apare pentru toți foarte politicoasă, căci e bine-crescută și distantă. Poate o ține ascunsă pierderea banilor care o umilește, sau firea ei melancolică o oprește de a se amesteca printre oameni. Poate că, orgolioasă, grecoaică veritabilă, nu vrea să-și piardă prestigiul de prințesă îndepărtată.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
După ce omul ieși, mama se ridică de lângă stinghia patului și începu să-i înghiontească pe copii să iasă afară. Tita plângea mereu și în același timp aranja covoarele la loc peste ladă. Niculae, la ghiontiturile mamei, se sclifosea și nu vroia să iasă afară; Ilinca de asemenea. Nilă căsca mereu, se întindea sub așternut și se scărpina pe toate părțile. Paraschiv se așezase pe un scăunel și începuse să-și curețe pe îndelete noroiul uscat de pe bocanci.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
