Ca un orb uriaș, dus de mână de-un copil, așa intrase pipăind vaporul nostru. remorcat pe-o noapte neagră, în port la Liverpool.
Dimineața umezeala pătrundea până la oase. Puntea de fier udă. Soarele invizibil, ieșit din mare, rămânea ascuns în pânza deasă de neguri fumegânde. Numai spre răsărit o pată de un roșu-pal se întindeà între cer și apă, pe fundul orizontului de plumb.
Era-ntr-o dimineață de vară. Marea și-ntindea nesfârșita-i albăstrime, soarele se ridica încet în seninătatea adânc-albastră a cerului, florile se trezeau proaspete după somnul lung al nopții, stâncile negre de rouă abureau și se făceau sure, numai p-ici pe colea cădeau din ele, lenevite de căldură, mici bucăți de nisip și piatră.
Din niște colți de stânci despre apus se ridica o mănăstire veche încunjurată cu muri, asemenea unei cetățui, și de după muri vedeai pe ici pe colea câte-un vârf verde de plop ori de castan. Acoperămintele țuguiete de olane mucigăite, bolta neagră a bisericii, zidurile împrejmuitoare risipite și năpustite în risipa lor de plante grase, de furnici ce-și fondau state, de procesii lungi de gâze roșii care se soreau cu nespusă lene, poarta de stejar de o vechime seculară, scările de piatră tocite și mâncate de mult umblet, toate astea laolaltă te făceau a crede că este mai mult o ruină oprită curiozității decât locuință.
Călătorii îndrăgostiți de comorile artistice ale Italiei se opresc azi la Padova pentru a admira frescele lui Giotto din capela Scrovegni și măreția basilicei Sant Antonio, unde se păstrează mormântul Sfântului. Dar în evul mediu și încă multă vreme la începutul timpurilor moderne, Padova, cu Universitatea ei, a fost una din marile metropole ale culturii europene. Grija părintească pe care Republica Veneției a manifestat-o față de tineretul studios — căruia, pentru a-l feri de frământările politice ale Serenissimei, i-a construit un palat de Universitate în orășelul liniștit al Padovei pe vremea lui Ștefan-cel-Mare al nostru — precum și toleranța față de ideile înaintate ale profesorilor au atras acolo cele mai alese glorii ale culturii italiene. Acolo a răsunat glasul lui Galileo Galilei, acolo Pomponazzi — despre care Renan spunea că reprezintă „la pensie vivante de son siècle” — a pus bazele curentului de cugetare liberă. Acolo Valisnieri a deschis, într-o vreme când inchiziția dăinuia, într-un amfiteatru camuflat, primele lecții de disecție pe cadavre.
Astfel se intitulează cartea de poeme și aforisme apărută la Editura Castrum de Thymes în 2025, a lui Cristian Gabriel Moraru, entuziastul profesor și om de cultură din Roșiorii de Vede. Din prefața semnată de Savu Popa și postfața lui Daniel Luca, aflăm date referitoare la acesta: născut în 1985, are „o atitudine picarescă”, este vânător neobosit de apariții livrești, evenimente literare. Frenezia sa dionisiacă este impregnată cu filosofie jovială, șugubeață și empatie umană. Motoul cărții ne familiarizează cu autorul: „Ideile, aceste iele care te pedepsesc dacă bagă de seamă că le-ai surprins în nuditatea lor! Ah, ideilor pure, m-ați vrăjit cu hora voastră frenetică, sub clar de vis… Ciuleandra ideilor pure, iată Ciuleandra ideilor mele poetice!”
1919 – A fost creată compania United Artists (UA), unele dintre cele mai mari studiouri cinematografice ale secolului trecut de către Charlie Chaplin, Mary Pickford, Douglas Fairbanks și D.W. Griffith.
* Publicul va avea șansa de a-l aplauda la Sala Radio, alături de Big Band-ul Radio România, dirijat de Simona Strungaru, pe pianistul de jazz și compozitor american David Kikoski, laureat al premiului Grammy, care a lansat 20 de albume ca lider de trupă – ora 19:00. Concertul de la Sala Radio face parte din seria „Contemporary Jazz Masters”, lansată de Big Band-ul Radio România în iunie 2025, seri concepute în jurul unor artiști ce au devenit repere ale scenei mondiale. Pentru acest eveniment special vor sosi la București alți 3 invitați de marcă: Alex Sipiagin (trompetă), Makar Novikov (contrabas) și Donald Edwards (percuție)
*Cronică apărută în revista „Convorbiri literare”, Nr. 2 / 2026
Vasta exegeză pe care Corneliu Dumitriu o consacră Tragediei și comediei în Grecia antică (Editura Galați University Press) se întemeiază pe aserțiunea că a sonda originile teatrului elen înseamnă, în fapt, a descifra înseși fundamentele istoriei universale a genului dramatic. În această perioadă, se fixează tiparele esențiale, care au jalonat devenirea spectacolului de-a lungul veacurilor.
Lucrarea este alcătuită din opt capitole de analiză asupra destinului teatrului, de la originile civilizației europene până la apogeul său clasic. Sunt investigate succesiv: nașterea tragediei, autoritatea legislativă a lui Aristotel, precum și triada de bază — Eschil, magistrul primordiilor, Sofocle, arhetipul echilibrului premiat, și Euripide, precursorul modernității afective. O privire sintetică asupra formelor tragice și un studiu dedicat lui Aristofan, maestrul comediei, încheie acest parcurs critic. Exegeza este dublată de prezența textelor fundamentale, reproduse integral: Poetica lui Aristotel; Perșii, Prometeu înlănțuit și Orestia de Eschil; Antigona și Oediprege de Sofocle; Medeea și Electra de Euripide. Comedia: Păsările, Lysistrata și Broaștele de Aristofan.