https://blog.revistaderecenzii.com
Înainte de a ne muta în curtea aceasta, locuisem mulți ani de-a rândul în Comorofca, la două sute de pași de aci. Așa era mama: se muta dintr-un loc, de îndată ce simțea că bârfelile încep să prindă rădăcini. Și încă, în ultimii zece ani, am trecut numai prin două mahalale: dar, când eram mic, se întâmpla să ne mutăm de două, de trei ori pe an.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
121 – S-a născut împăratul roman Marcus Aurelius (d. 180).
1798 – S-a născut pictorul francez Eugène Delacroix (d. 1863).
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Calitățile noastre cele mai lăudate
Ne sînt ades în lume drept crime reproșate;
Aceasta se întîmplă de cîte ori prin ele
Oprim executarea intențiilor rele.
Iepurele odată
Fu tras la judecată
De un ogar. În tufe atuncea prezida
Copoiul, și sentințe fără apel el da.
Ogarul către el așa se adresă
Și-n limba lui strigă:
„O, tu ce prezidezi senatul cel cîinesc,
Te rog să mă asculți: eu viu să jeluiesc
De acest ticălos,
Ce sufletul mi-a scos.
Căci vrînd a-l întîlni, pe deal sau pe cîmpii,
El fuge parc-ar fi gonit de vijelii;
Ș-apoi n-aleargă drept,
Cu el să poți da piept,
Ci merge tot cotiș
Și sare curmeziș;
C-un cuvînt, n-are pas, nici umblet creștinesc.
Dar ce să mai vorbesc,
Cînd chiar măria-ta, d-o fi cum am aflat,
Ai fost adeseaori de dînsul înșelat?“
„Destul — lătră atunci copoiul cafeniu —
Pe el nici îl ascult, purtările-i le știu,
Orice pentru el crez, și iată-l osîndit
Să fie jupuit.
Carnea va rămînea pentru judecător,
Iar labele vor fi pentru jeluitor.“
(„Romînia literară“, 16 aprilie 1855)
sursa: https://ro.wikisource.org/
https://blog.revistaderecenzii.com
Sărbătoarea Sfântului Gheorghe, celebrată pe 23 aprilie, este una dintre cele mai importante din calendarul popular românesc, cu multiple straturi simbolice, legate de renașterea naturii, protecția oamenilor și a gospodăriilor, dar și de credințe magice. Iată câteva dintre cele mai cunoscute tradiții și obiceiuri populare de Sfântul Gheorghe:
https://blog.revistaderecenzii.com
Nu-i între inimi vreun zăgaz înalt
Spre-a le opri. Iubirea nu-i iubire
De-şi schimbă focul după celălalt,
Fugară ca fugarul în neştire;
O,nu ! iubirea-i far nezguduit
Ce străjuieşte-n pîclă şi-n furtună,
O stea ce-ndrumă năvi necontenit
Şi care nu se-ntîmplă să apună.
Iubirea nu-i paiaţa Vremii . Ci
O floare dată coasei ei ce-o curmă.
Dar nu păleşte-abia ce-mboboci,
Ea neschimbată şade pîn’ la urmă.
Şi dacă versu-mi minte şi-i greşit
Nimic n-am scris, şi nimeni n-a iubit
https://blog.revistaderecenzii.com
1616 – Dramaturgul englez William Shakespeare a murit în ziua în care a împlinit 52 de ani (n. 1564).
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
* La sediul Muzeului Național al Literaturii Române din Str. Nicolae Crețulescu nr. 8, precum și la sediile Caselor memoriale ale MNLR vor avea loc activități și evenimente dedicate lecturilor care au format și au inspirat oameni. Din program:
https://blog.revistaderecenzii.com
Cunoscutul istoric și om politic Radu Ciuceanu (1928-2022) a publicat după evenimentele din 1989, șase volume de Memorii, sub îngrijirea și adnotările riguroase ale lui Octavian Roske.
Primul volum, intitulat Intrarea în tunel, (Editura Meridiane, 1991), prezintă viața sa de elev, proaspăt absolvent al Colegiului Carol I din Craiova și primii ani de studenție la Facultatea de Medicină, studii întrerupte în 1948, ca urmare a arestării de către securitatea nou înființată a unei bune părți din membrii Mișcării Naționale de Rezistență Anticomunistă din zona Olteniei.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Ion prinse un uliu și, ducându-l acasă,
Îl legă cu o sfoară,
Lângă coteț afară.
De o vecinătate așa primejdioasă
Găini, cocoși și gâște întâi se îngroziră,
Dar cu-ncetul, cu-ncetul se mai obișnuiră,
Începură să vie cât colea să-l privească,
Încă și să-i vorbească.
Uliul cu blândețe le primi pe toate;
Le spuse că se crede din suflet norocit
Pentru vizita-aceasta cu care l-au cinstit.
Dar îi pare rău foarte căci el însuși nu poate
La dumnealor să vie,
Vizita să le-ntoarcă după-a sa datorie.
Mai adăugă însă că dacă dumnealor
Îi vor da ajutor
Ca să poată scăpa,
El le făgăduiește
– Și Dumnezeu cunoaște cum vorba și-o păzește –
Că la orice primejdii va ști a le-ajuta:
Încă din înălțime, el le va da de știre,
Când asupră-le vulpea va face năvălire.
Astă făgăduială
Nu mai lăsă-ndoială;
Și găinile proaste, ce doreau să găsească
Pe cineva destoinic să va să le păzească,
S-apucară de lucru: azi, mâine, se-ncercară,
Și cu ciocuri, cu unghii, abia îl dezlegară.
Uliu-și luă zborul. Dar se întoarse-ndată
Și răpi o găină, pe urmă două, trei,
Pe urmă câte vrei.
„Ce pază este asta? strigă una cu jale,
Vorba măriei tale
Era să ne păzești,
Iar nu să ne jertfești.”
– „O! eu știu foarte bine cuvântul ce v-am dat,
Și ce fel m-am jurat.
Dar când mă juram astfel, eram legat, supus,
Acum însă sunt slobod și vă vorbesc de sus”.
Eu, de-aș fi fost găină, nu l-aș fi slobozit:
Dumnealor au făcut-o și văz că s-au căit.
Uliii sunt cinstiți,
Când sunt nenorociți.
