https://blog.revistaderecenzii.com/

Nu era decât Taniușa, mai frumoasă fată-n sat,
Albu-i sarafan la poale cu uzor roșu-i brodat.
Lângă râpă, după seară, Tanea umblă deseori.
Luna-n joaca sa cu ceața prinde iar hora cu nori.

Înclinase cârlionții zveltul, chipeșul flăcău:
„Tu, ierta-mă-vei, drăguță, mă însor cu alta eu.”
A pălit ca un lințoliu, ca și roua se răci
Gâța ei ca o năpârcă înnegrită șerpui.

„Ah, băiete c-ochi albaștri, vreau să-ți spun pe înțeles
Am venit să mă descopăr: pe-altul mire l-am ales.”
Dangăt nu-i la liturghie, zvon e vesel pentru miri,
Nunta trece pe căruțe, călăreți ascund priviri.

Nu bocește cuculeana – neamurile plâng mocnit:
A pus rană-n tâmpla Tanei orb mânerul de cuțit.
Coronița-n bobi de sânge pe-a ei frunte s-a-nchegat, –
Nu era, decât Taniușa, mai frumoasă fată-n sat.
1911
Traducere V.Bragagiu
Sursa: https://poetii-nostri.ro/serghei-esenin-***nu-era-decat-taniusa–traducere-vbragagiu-poezie-id-21360/