https://blog.revistaderecenzii.com/
*Recenzie apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 2 / 2024
De douăzeci de ani și mai bine, se desfășoară, fără întrerupere, sub direcția prof. univ. dr. Florea Firan, Colocviile Scrisul Românesc. Comunicările pe o temă dată, aparținând scriitorilor din țară și străinătate, sunt adunate, ulterior, într-o carte, fapt care atestă audiența evenimentului.
Prima parte a volumului Omul sau Opera? (Editura Scrisul Românesc, Craiova, 2023) cuprinde textele comunicărilor de la sesiunea științifică din cadrul Colocviilor (comunicări ținute în 3 octombrie 2023). Partea a II-a include răspunsurile autorilor la Ancheta pe tema respectivă, coordonată de Carmen Firan, publicate în numerele 7 și 8 / 2023 ale revistei „Scrisul Românesc”. În finalul „volumului o serie de imagini foto-color ilustrează aspecte de la desfășurarea activităților cultural – științifice și artistice și de la lansarea volumului Memoria Emigrației de Florea Firan cu prilejul inaugurării Muzeului Cărții Exilului Românesc de pe lângă Biblioteca Județeană Alexandru și Aristia Aman” (Florea Firan).
În propria-i comunicare, intitulată Omul sau Operă?, universitarul Florea Firan, antologatorul volumului, lansează două direcții ale dezbaterii. Prima se referă la scriitorii de mare valoare care, în contexte nu neapărat inexorabile, au „abdicat de la demnitate, au făcut concesii”, iar a doua vizează numele care, dimpotrivă, nu au acceptat pactul cu sistemul și au ales calea străinătății, formând ceea ce frecvent se numește „migrația românească”.
În misterioasa înlănțuire de cifre din subtitlul comunicării Florea Firan 90 – 40 – 70, Adrian Cioroianu se referă la vârsta împlinită de curând de către omul de cultură, Florea Firan: „cifra 40 are mai multe semnificații. La vârsta de 40 de ani, dl Firan era proaspăt doctorand al prestigiosului Institut de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București și, totodată, dăduse viață” Festivalului și Concursului Național de Folclor „Maria Tănase” și Zilelor Al. Macedonski și „tot de numele dlui Firan se lega atunci înființarea Teatrului de Operetă din Craiova, ca și – un lucru mai puțin cunoscut – inițiativa și demersurile sale în realizarea statuii lui Mihai Viteazul”. Cifra „70 are semnificația ei: la cumpăna anilor 2002 – 2003, dl FF a mai (re)născut, cu neastâmpărul său caracteristic, două alte instituții de cultură: mai întâi Editura Scrisul Românesc (2002)”, iar mai apoi revista „Scrisul Românesc”, relansată în ianuarie 20023, a cărei „serie nouă apare de atunci cu punctualitate de metronom”. Gabriela Păsărin prezintă câteva dintre cărțile profesorului Florea Firan, în studiul Florea Firan și Opera. Repere ale perenității la vârsta neodihnei spiritului: „Cel care a scris inconfundabil Profiluri și structuri literare va avea în timp un Portret ca un mozaic de voci cu ecou în cultura umanității”. Constantin Cubleșan scrie despre Marile orgolii ale scriitorilor Mihai Eminescu, Al. Macedonski, Eugen Barbu, Marin Preda, Marin Mincu și Marian Popa. În grupajul de Poeme, Andrei Codrescu identifică Un argument pentru evadare și câteva Preparații de voiaj, în timp ce Elena Ștefoi reîntregește lirica prezentă în volum, cu teme fundamentale, precum rolul literaturii: „Așa e, literatura face oricând orice / să intre-n istorie” (Nevinovații). Gheorghe Păun explică interogația Autorul sau opera? prin cazul singular al lui Urmuz, care a fost în viață aproape ca protagoniștii din Pagini bizare.
Mihai Firică susține implicarea scriitorilor în viața urbei, printr-o comunicare cu titlu metaforic, Iluzia clopotului de sticlă. Carmen Firan atrage atenția asupra simbiozei dintre om și operă, pe care o numește ferm Și Omul, și Opera: „în memoria emoțională, cred că rămâne omul, în istoria literaturii sau artelor, câștigă opera”. Adrian Sângeorzan aduce un Tribut scriitorilor, ale căror cărți i-au marcat tinerețea: Petru Dumitriu, Miller, Ovidius Naso, Knut Hamsun ș.a.
Au mai avut intervenții deosebit de consistente: Rodica Grigore, Ioan Lascu, Adina Dinițoiu, Mihai Ene, Oana Băluică, Emanuel D. Florescu, Florentina Anghel, Dumitru Drinceanu, Geo Constantinescu, Adriana Iliescu, Marinela Belu-Capșa, Tania Jilavu, Radu Polizu, Emilian Ștefârță și subsemnatul.
La Ancheta din revista „Scrisul Românesc”, au răspuns: Daniel Cristea-Enache, Răsvan Petrescu, Paul Cernat, Corina Șuteu, Gabriel Coșoveanu, Ovidiu Pecican, Ioana Ieronim, Petru Clej, Adina Dinițoiu, Odilia Roșianu, Alexandru Uiuiu și Peter Demeny
Opera în sine poate fi admirată pentru frumusețea sa, pentru ideile sau mesajele pe care le transmite, pentru inovație sau pentru modul de a influența și de a inspira. În același timp, cunoașterea și înțelegerea omului din spatele operei pot influența și modifica percepția asupra acesteia. Există cazuri în care omul și opera sa sunt în întregime separate, iar aprecierea operei poate să nu fie afectată de acțiunile, comportamentul sau personalitatea creatorului, iar înțelegerea acestora poate adăuga adâncime și context operei.
Deci, ce este de apreciat mai mult, omul sau opera lui, poate fi subiectiv și poate depinde de preferințele individuale, de momentul cultural și de interpretarea personală.