Papillons. Poem de Radu Stanca

https://blog.revistaderecenzii.com/

Vezi, uneori tristețea acestor clipe șterse
Nu-i stih s-o poatǎ-ncinge, nici trup s-o poatǎ lua,
Din manuscrisul nopții stǎ toatǎ sǎ se verse
Precum din vine toamna s-ar rupe și s-ar da…

Tu ești tristețea mare, ești dragostea mea purǎ,
Singurǎtate care luminii mele-i fu,
Prin lanurile vieții amiezile se furǎ
Și eu sunt beat de tine, sunt orb de-atâta tu…

La poarta ta e vinul mai limpede ca marea,
Când sufletul mǎ cautǎ, la ce mǎ mai gǎsesc…?
Mi-e drag ȋn tine trupul cum dragǎ mi-e și floarea
Acestor mâini deșarte ȋn care mǎ privesc…

Sursa: https://poetii-nostri.ro/radu-stanca-papillons-poezie-id-6503/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.