Poem de Dan Ionescu: În primăvară*

*din volumul: Pauză romantică într-un veac precipitat

În primăvară *

Înflorise liliacul tânăr

și-l contemplam.

Dacă în suflarea vântului

cădea o floare, din rază părea desprinsă.

Să fi fost liliacul nostru confundat cu o fântână

și în coroana lui îngerii să fi aruncat bani de aur,

pentru a li se fi împlinit și lor o dorință?

Parfumul care-l înconjura îl făcea sfânt.

Aș fi vrut să nu fie de lemn liliacul

și să-l inspir ca pe aromă,

adăpostindu-l de ploi și de vremea care, mai încolo, fără milă,

îl va desfrunzi și-l va muta din grădină, într-un raft de stihii.

Liliacul din văzduh își hrănește floarea

și din tihna cuibului de cuc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.