https://blog.revistaderecenzii.com/

Tu vezi în mine anotimpul când
Pierită frunza, galbenă şi rară,
În ceaţa rece-atârnă tremurând
Pe crengi ca-n strane-n care veri cântară.

În mine vezi treptat cum amurgeşte
O zi,pe urma soarelui apus,
Ce-ncet, încet, spre noapte-o îmbrânceşte,
Pecetea ăstei morţi de cum i-a pus.

În mine vezi cenuşa ce se-ncinge
Pe jarul tinereţii ei scrumit,
Ca-n patul morţii unde-ncet se stinge
De-acelaşi dor ce-n vremuri l-a hrănit.

Sursa: http://poetii-nostri.ro/william-shakespeare-sonet-lxxiii-poezie-id-5976/

Tu asta vezi, şi asta-ţi dă avânt
Să ţii la ce vei părăsi-n curând.