Vesele semnale
Nu plouă, norii, nici nu vor să treacă…
Stau în halat, privind mahmur afară;
Mi-e lene rău; urîtul mă omoară;
Deschid fereastra: pîcla mă îneacă.
Mă culc s-adorm, dar somnul mi-e povară;
O dimineaţă umedă, posacă,
Pătrunde în odaia mea săracă…
O, de s-ar face-odată primăvară!
Dar… fulger alb a scăpărat în zare:
Se mişcă norii, izbucneşte ploaie:
Prelung şi surd un tunet vuie, creşte,
Răzbubuind voios în depărtare!
Eu joc de bucurie prin odaie,
Şi-n pod o rîndunică-mi ciripeşte…
Sursa: https://www.tititudorancea.com/z/stefan_octavian_iosif_vesele_semnale.htm
Jos Burghezia! Noi vom pune pe perete!
Tablouri cu ilustrele lozinci! Portrete! Etichete!
Bargrafuri! Barbi! Si-atatea Putineiuri,
incat! – feriti ! – ca-n fata rosiei lave ard…
Pompeiuri!
si slava in carambi de cizme intra si-n saloane!
sa le pupati – augustele –
ce binefacatoare! – de icoane!