Totul începe într-o vară însorită, secetoasă. Pomii aveau o culoare verde deschis, plină de viață, doar câte un tufiș maroniu se mai ivea.
Afectat de climă și simțindu-mă ca într-un cuptor, am luat hotărârea de a ieși din casă, până la magazin. În spatele magazinului, există un depozit abandonat, din curiozitate am întrebat vânzătorul, el mi-a răspuns că a fost construit pentru a depozita jucăriile unei companii celebre și că există o legendă urbană, dar nu o mai știe. Am intrat pe vechea intrare principală, când am auzit o voce:
– Cine ești?
Atunci, am plecat fugind. Acasă, am întrebat-o pe bunica despre legendă, iar ea mi-a răspuns că jucăriile ar putea vorbi.
Acele jucarii
Acele jucarii, ce ar putea vorbi
Au fost si ele, mesterii lor, vii …
Din vechi, darapanate – magazii…
De-atunci, se tot incearca, prea firesc,
A face – jucarii – care vorbesc…
Si totusi, chiar vorbind – ce mult gresesc…
Doar rar, atat de rar, ca nici nu stii
De mai exista-n lume jucarii –
Vorbeste – cate una, la copii…
– Tu – cine esti? Pe mine – ma mai stii?
7 mai 2017