Valțul rozelor de Alexandru Macedonski

https://blog.revistaderecenzii.com/

Pe verdea margine de şanţ
Creştea măceşul singuratic,
Dar vântul serii nebunatic
Pofti-ntr-o zi pe flori la danţ.
Întâi pătrunse printre foi,
Şi le vorbi cu voce lină,
De dorul lui le spuse-apoi,
Şi suspină – cum se suspină…

Şi suspină – cum se suspină…

Albeaţa lor de trandafiri,
Zâmbind prin roua primăverei,
La mângâierile-adierei
A tresărit cu dulci simţiri.
Păreau năluci de carnaval
Cum se mişcau catifelate,
Gătite toate-n rochi de bal,
De vântul serii sărutate,

De vântul serii sărutate.

Scăldate-n razele de sus,
Muiate în argintul lunei,
S-au dat în braţele minciunei,
Şi rând pe rând în vânt s-au dus.
Iar vântul dulce le şoptea,
Luându-le pe fiecare,
Ş-un valţ nebun se învârtea,
Un valţ – din ce în ce mai tare,

Un valţ – din ce în ce mai tare.

Un comentariu la „Valțul rozelor de Alexandru Macedonski

  1. dar viata nu e decat vant…
    cat mai avem, si E! – suflare!
    E! – si ecou! – si E! – si cant!
    E! – si in minte – NE’! – cantare!

    ne’! – fiecare pe pamant!
    din – ntr-o iubire – fiecare!

    dar viata nu e decat vant…
    te pot fura – atatea iele –
    si te pot duce – in zabrele –
    in flori – de ger – sau flori – de s’ant –

    E! – si suflare – pe pamant -!
    Spre noi suflari! – din zboruri grele!

    si E! – de nu ar fi – cuvant!
    pe limba ta, suflarii mele!

    chiar daca-ti pare fals ce-ti cant…
    incerc… PER ASPERA …
    spre stele!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.