https://blog.revistaderecenzii.com
1803 – Statele Unite au cumpărat provincia Louisiana de la oficialii francezi, pentru suma 15 milioane de dolari.
1808 – S-a născut Andrei Şaguna, mitropolit ortodox al românilor din Ardeal (d. 1873).
1842 – Obșteasca Adunare Extraordinară a Țării Românești a ales ca domn pe Gheorghe Bibescu.
1852 – S-a născut arhitectul Ion Mincu, întemeietorul școlii naționale românești de arhitectură (d. 1912).
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
TVR Craiova a difuzat joi, 18 decembrie 2025, o nouă ediție a emisiunii „Literatura la Craiova”, un spațiu consacrat dialogului cultural, reflecției critice și explorării formelor vii ale literaturii contemporane.
Realizată într-un context de bilanț și meditație specific sfârșitului de an, ediția a propus două teme de actualitate culturală și identitară: tradițiile lunii decembrie, analizate din perspectivă filosofică și comunitară, și monografia, discutată ca formă de graniță între document și literatură, între rigoarea cercetării și libertatea expresivă a scrisului.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
1241 – Termenul „parlament” a fost utilizat pentru prima dată într-un document regal oficial prin care în Anglia se convoca consiliul regelui Henric al III-lea.
1915 – A murit medicul german Alois Alzheimer. Psihiatru şi neuropatolog, el descris pentru prima dată o formă de demenţă degenerativă, cunoscută până azi după numele său ca Boala Alzheimer.(n. 1864).
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă,
Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă;
Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi,
Răspândind fiori de gheață pe ai țării umeri dalbi.
Ziua ninge, noaptea ninge, dimineața ninge iară!
Cu o zale argintie se îmbracă mândra țară;
Soarele rotund și palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.
Tot e alb pe câmp, pe dealuri, împrejur, în depărtare,
Ca fantasme albe plopii înșirați se perd în zare,
Și pe-ntinderea pustie, fără urme, fără drum,
Se văd satele perdute sub clăbucii albi de fum.
https://blog.revistaderecenzii.com
“Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul nopţii, se deschid cerurile. Nu prea înţeleg cum s-ar putea deschide, dar aşa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Dar probabil că se deschid numai pentru cei care ştiu cum să le privească…
După o anumită vârstă, toți oamenii au impresia că au naufragiat, că și-au ratat viața, că au trăit o viață idioată, absurdă – o viață care nu putea fi a lor, care nu putea fi decât viața altuia. Pentru că avem o părere prea bună despre noi înșine și nu putem crede că dacă am fi trăit într-un adevăr viața noastră, ea ar fi putut fi atât de idioată.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
(Luciei)
De-aici se-ndreaptă totul către tine;
Fumul și brazii, ochii mei și totul
Și caprele de munte cercând pe culmi sculptate
Să bea înaltul cerului cu botul.
Trăind pe alte plaiuri, privești acum
Spre același cer limpede și ochii ni se-ntâlnesc pe-nalt.
Aceasta-i marea vraja a cerului de munte
Unind pe el un suflet cu sufletul celălalt.
Pe bradul tânăr lângă care șed
Un nume cu jăratec scris se-mplântă
Purtând în scoarță slovele ce-ai scris
Un cântec de iubire bradu-ți cântă.
https://blog.revistaderecenzii.com
LITERATURA LA CRAIOVA
📺 TVR Craiova – emisiune live
🗓 18 decembrie | 🕓 ora 16.00
TVR Craiova vă invită la o nouă ediție a emisiunii „Literatura la Craiova”, un spațiu de dialog cultural dedicat ideilor, memoriei și formelor vii ale literaturii contemporane.
Într-un timp al bilanțului și al reflecției, ediția de mâine propune două teme de actualitate culturală și identitară: tradițiile lunii decembrie, privite din perspectivă filosofică și comunitară, și monografia, analizată ca formă de graniță între document și literatură, între rigoare și expresivitate.
Invitații emisiunii sunt filosoful Ion Militaru și romancierul Nicolae Băbălău, care vor dialoga despre sensurile profunde ale tradiției, despre memoria locurilor și despre modul în care scrisul poate deveni, în același timp, mărturie și creație.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
Cronică apărută în revista „Scrisul Românesc”, Nr. 12 / 2025
Debutul volumului de versuri care poartă pecetea ieromonahului Ioan Bute, Surâsul tău alb (Editura Corgal Press, Bacău), se plasează sub zodia unei profunde și chinuitoare meditații metafizice. Aici, autorul adoptă și reconfigurează, cu o forță redutabilă, cunoscuta paradigmă blagiană a morții incipiente — aceeași idee tulburătoare conform căreia actul nașterii nu este decât prima etapă a unei neîntrerupte și inexorabile porniri către disoluție. Fiecare clipă viețuită devine, astfel, o bornă care măsoară, cu o precizie implacabilă, ireversibila consumare a ființei: „Cândva, / vom fi murit demult. / De demult, / de demult, / de mii de ani, / tăcere… / O umbră, / un vis uitat, / un abur, / o părere, / os / putrezit / sub pământ negru / în beznă. // … Praf. // Cu acel praf / să ne începem / tot / gândul” (Să ne începem…). Un asemenea punct de emergență reprezintă o dovadă de forță artistică și, totodată, o acreditare. Prin asumarea directă a unei teme de o asemenea gravitate, autorul își legitimează din start libertatea creatoare, dobândind acea licență poetică de a articula cu deplină suveranitate orice registru tematic.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
1863 – Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a promulgat „Legea secularizării averilor mânăstirești”; în urma aplicării ei, 25% din teritoriul țării devenea patrimoniul statului.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com
O, lună grațioasã, îmi amintesc,
Că, în urmã cu un an, tot pe colina asta ,
Am venit plin de suferință să te privesc.
Iar tu atârnai atunci deasupra pădurii
Și, la fel ca acum, luminai frumoasă.
Dar, ceața și geana tremurândă de plâns
Din coșul lacrimilor mele, în ochii mei
Sunt chipul tău necăjit,
Viața mea, la fel și acum; nu și-a schimbat traseul,
Delicata mea lunã dar
Memoria mă ajută să cunosc vârsta durerii mele.
Oh, cât de recunoscător sunt.
În tinereţea noastră, când există
Speranță ne urmãm drumul vieții fără să ne gândim
La trecut.
Și mai trist este acest lucru cãci face neliniștea să reziste.