DISTIH CU GOPO
Atâtea bipede ființe, în realitate,
Respiră ca-n desene animate!
Epigrama zilei, de Petre Cazangiu
Răspunde
Arhive lunare: aprilie 2019
Dan Ionescu: Altfel de lirică*
*Cronică apărută în revista „Luceafărul de dimineață”, Nr. 3 / 2019
În cartea cu titlu constatativ: Și urme vor rămâne toate (Ed. AIUS, Craiova), Traian Dobrinescu își exprimă amărăciunea față de trecerea ireparabilă a timpului. Cartea are cinci secțiuni: Risipitorul de timp, Crochiuri, Imersiuni, Reconstituiri, Restituiri și un Epilog; cu alte cuvinte, autorul ne oferă o adevărată autobiografie lirică.
Continuă să citeștiDan Ionescu: Altfel de istorii*
*Cronică apărută în revista „Luceafărul de dimineață”, Nr. 3 / 2019
Istorii (Ed. Școala Ardeleană. Cluj – Napoca, 2017), de Doina Cetea evocă evenimente casnice, trăite pe fondul unei vieți de refugiu, în lumea rurală. Volumul are două secțiuni: Cetice și Umbre, în prima, e surprins cursul vieții de zi cu zi, în timp ce în a doua, sunt amintite figurile unor prieteni dispăruți. Totuși, autoarea nu se regăsește în acest spațiu pentru că mai mult o interesează să elaboreze texte inspirate. Cu alte cuvinte, ea împărtășește ideea lui Nichita Stănescu: „Patria mea este limba română”. În același timp, are mari așteptări de la sine, iar insatisfacția provine din faptul că s-a departajat, aproape iremediabil, de sfatul părinților: „Noaptea mă răsucesc / În așternuturi / Ca pe un pat de urzici / Și-mi aduc aminte cum spunea mama: / «Stai la locul tău și-ți va fi bine» / Sau când mă dojenea tata: / «Dacă nu-ți știi locul, așa pățești»” (Locul cel bun); își permite să experimenteze resorturi variate ale creației datorită ocrotirii pe care i-o asigură natura, într-un mod aproape imperceptibil rațiunii: „M-am învelit în frunze de vie”, „Pământul și iarba îmi șopteau” etc.
Continuă să citeștiCristian Gănescu: Tainele inițiaților vechiului Egipt (I.) Fragmente din carte
Vechii egipteni afirmau în scrierile lor că înaintea epocii istorice a existat un „timp al începuturilor”, denumit Tep Zepi (“Prima Oară”). În Tep Zepi, „zeii cu chipuri de oameni” au domnit pe pământ. Termenul de zeu se scria iniţial printr-o hieroglifă care desemna un steag sau mai exact un baston învelit într-o pânză (ulterior, de-a lungul secolelor, bastonul zeului învelit într-o pânză a căpătat o semnificaţie uşor diferită, devenind un simbol folosit de toate popoarele: drapelul naţional). Reprezentarea zeului printr-un steag s-a păstrat de-a lungul întregii istorii religioase a poporului egiptean. Toate templele egiptene aveau steaguri fixate pe piloni uriaşi, care fluturau în bătaia vântului, înştiinţând pe oricine, de departe, că acolo zeii se manifestă în lumea oamenilor. Ulterior, termenul de zeu a început să fie desemnat prin hieroglifa „n t r„.
Continuă să citeștiPoem, de Dan Ionescu: Început de primăvară
Cum își înalță pomii floarea în soare,
ca un pas al fructelor care vin, îndulcite de speranța
de a fi gustate îndelung de gurile care nu mai sunt.
Continuă să citeștiCristian Gănescu: Negru Vodă și a lui ceată (Fragmente din cartea: Dinastia Negru Vodă. Întemeierea statului feudal Țara Românească)
UN VEAC DE SINGURĂTATE
La debutul celui de-al treisprezecelea veac al erei creştine, când a rămas singur în faţa vitregiilor istoriei, poporul român era împrăştiat pe un areal destul de vast ce depăşea cu mult teritoriul României de astăzi; acest teritoriu se întindea din apropierea Niprului, din nordul peninsulei Crimeea până în Polonia de astăzi, din Ucrania septentrională până la Munţii Balcani, de la la Marea Neagră până la Marea Adriatică. Acest întins teritoriu poate fi desemnat a fi oecumena etnică – arealul etnic primordial – în care s-a perpetuat secole de-a rândul poporul român.
Continuă să citeștiCristian Gănescu: Craiova, perla Valahiei (Fragmente din cartea cu titlu omonim)
În anii 101-102, când a avut loc primul război daco-roman, oraşul Pelendava a fost cucerit destul de repede de trupele romane.
Continuă să citeștiCristian Gănescu: DINASTIA NEGRU VODĂ ÎNTEMEIEREA STATULUI FEUDAL ŢARA ROMÂNEASCĂ (Fragmente din carte)
S-a spus adesea că veacul al treisprezecelea al erei creştine a fost cel mai misterios din istoria Românilor. De fapt, secolul al treisprezecelea nu a fost nici mai mult, dar nici mai puţin misterios decât mia de ani scursă între retragerea aureliană din anul 272 şi bătălia de la Posada din anul 1330.
Continuă să citești