Marcel Pavel și Mircea Dinescu trec peste prejudecăți la „Politică și delicatețuri”

Artistul este invitat în bucătăria poetului în ediția din 13 decembrie a emisiunii. „Politică și delicatețuri” se vede la TVR 1, de la ora 14.30.

Noi cazuri terifiante prezentate în „Anchetele comisarului Antonescu”, la TVR 1

Din 10 decembrie, colonelul în retragere Dan Antonescu aduce telespectatorilor cazuri rezolvate de infracţiuni grave, cu scopul de a-i educa să nu devină victimele unor astfel de situaţii. Emisiunea se vede joia, de la ora 22.00, la TVR 1

Dan Ionescu, Carta a Tetis, Poems in Spanish
Dan Ionescu, the author of the book published in Spanish, Carta a Tetis (Editorial Éride Ediciones, Madrid, 2020, due to the excellent Spanish translation by
Francisco Javier Bran Garcia and Dana Oprica), is a member of the 2000 Generation of Romanian poets who use reality as a source of inspiration for their
poetry. At the same time, they are sentimentally impacted by this issue. Thus,
their poetry would lose a significant part of its meaning if analysed only from
a structuralist point of view. If literary critics overlook the sentimental load of
these poets’ words, of their syntax, of their obstinacy to provide a genuine image of the human being and the world s/he lives in, they might provide a wrong
interpretation. For this reason, Geo Constantinescu, the author of this article,
performs a classic, impressionist analysis, so as to better decode the shades of
the poet’s experiences, his subtle psychology and the emotions in the contact
with reality that are inspired by each moment of his creation.
Key words: condition of poetry; Romanian spirituality; rural life; the city;
nature; memories; the paradise of childhood.

https://blog.revistaderecenzii.com/

În general, zăpada îmi dă un sentiment de blocaj, iar în copilărie îmi plăcea așa de mult! Abia intram în casă, la amenințările mamei, altfel m-ar fi apucat dimineața prin nămeți. Cizmele erau doldora de apă (zăpada topită care îmbiba ciorapii). Cât m-am bucurat în clasa a treia, când doamna învățătoare a organizat un concurs de săniuș.

https://blog.revistaderecenzii.com/

Nimic nu e mai urât decât orașul Iași pentru un călător străin, mai ales dacă nu are un nume cu de la început și e încurcat în trebi ce nu-l lasă a cultiva cunoștința locuitorilor semicivilizați, din care se alcătuiește populația acestei capitale. Iar dacă voiagiază ca un poet, ca un artist; daci a avut norocire a fi colaboratorul vrunui vodevil monstruos ce s-a jucat la teatru Iașilor; dacă numele i-a fost tipărit la coada vrunor versurele dintr-un keepsake, sau în foiletonul jurnalului de Débats, ferice de el! Pretutindeni e bine priimit, sărbătorit, primblat și ospătat. Găsește plăcere în aste adunări semieuropenești, să deprinde a bea cafea turcească și a fuma dintr-un ciubuc lung; ba încă află multă poezie în forma șlicului și a hainelor lungi, numind vandalism lepădarea lor. în sfârșit, de este și tânăr și nu prea slut, apoi nu poate tăgădui că ulâțile orașilor europenești, trase cu sfoara, au multă monotonie și obosesc vederea, în vreme ce ale Iașilor, înfățoșind la toți zece pași un nou punt de privire, arată o varietate drăgălașă; și e pre mulțumit; dacă, după ce merge pe jos prin pulbere păn-în glezne, în primejdie a fi călcat de carete și drosce, scapă în fundul a unei mahalale, ajunge la o căsuță cunoscută unde era așteptat, își lasă galoșii la scară, întră obosit și trudit și vede că îi aduc dulceți.