În grădină. Poem de Dimitrie Anghel

https://blog.revistaderecenzii.com/

Cireș în floare

Miresme dulci de flori mă-mbată și mă alintă gînduri blînde…
Ce iertător și bun ți-e gîndul, în preajma florilor plămînde !
Rîd în grămadă ; flori de nalbă și albe flori de mărgărint,
De parc-ar fi căzut pe straturi un stol de fluturi de argint.

Sfioase-s bolțile spre sară, și mai sfioasă-i iasomia :
Pe fața ei neprihănită se-ngînă-n veci melancolia
Seninului de zare stînsă, și-n trandafiri cu foi de ceară
Trăiesc mîhnirile și plînge norocul zilelor de vară.

Atîtea amintiri uitate cad abătute de-o mireasmă :
Parcă-mi arunc-o floare roșă o mînă albă de fantasmă,
Ș-un chip bălan lîngă-o fereastră răsare-n fulger și se stînge…
De-atuncea mi-a rămas garoafa pe suflet ca un strop de sînge.

Ca nalba de curat odată eram, și visuri de argint
Îmi surîdeau cu drag, cum rîde lumina-n foi de mărgărint,
Și dulci treceau zilele toate, și-arar dureri dădeau ocoale…
Ah, amintirile-s ca fulgii rămași uitați în cuiburi goale.

https://poetii-nostri.ro/dimitrie-anghel-in-gradina-poezie-id-29637/

Metafizica Iliadei, Cântul I: Ahile e stăpânul speranței. Poem de Dan Ionescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Iliada - Wikipedia
Iliada
Cântul I

Zeii, a căror putere (veghe),
surprinsă de amploarea luptei recente, 
se lasă ca o pradă somnului vânător,
înainte de a-și întinde, 
pe mari paturi de rouă,
constituția clară de abur și piatră,
au tras, de o sfoară albastră, soarele, 
în eclipsă, 
în locu-i mocnind un jar de vacanță.
Ruguri nestinse torc vini concrete
și, în aer, păsări pâlpâitoare mor,
ca vorbele pe buzele muribunzilor.
Supremă audiție a felului de arderi 
se întâmplă în timpane, 
dar aheii își spun 
că este vuietul luptei oprit să se adape 
cu pacea din caracter.
O gură flămândă și mare parcă ar dormi peste ei,
amenințând să le rupă din piepturi liniștea, 
când aceasta se așterne în purul lor cord.
De ce aheii, totuși, acceptă 
gura aceasta să dormiteze în armura lor?
Așteaptă vorbe plăcute de la ea, să le propage în aer, 
cu buze răsfrânte să treacă în răsunet sentimentul de vatră.
Este o înfățișare moale de gură,
ca în desene, sclipind ca o proteză de porțelan, 
când buzele-și mișcă.

Ahile e stăpânul speranței, 
al taberei care lui Zeus nu-i place. 
Oricât de mult mobilul iubirii distruse 
l-a speriat, 
Ahile ascultă, în noapte, zborul 
visului insuflat de Zeus înspre el.  

Hades are un cuprins de suflete 
sub palmă, 
sub titlul Pieriți în războiul troian.
Ideea zilelor, care au rămas netrăite,
agită mult sufletele de sub capac, 
care își caută corpul primar. 
Pe câmpuri, 
mari câini și hultani destramă,
de foame lacomă, 
leșuri.   

„Chirurgul și Dumnezeu”, o nouă filă în „Dosar România”. Articol de Bianca Dinescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Dr. Dan Cioată

„Chirurgul și Dumnezeu”, o nouă filă în „Dosar România”


Fabuloasa poveste de viaţă a unui medic care a avut revelaţia Divinităţii – într-un reportaj în premieră semnat de Răzvan Butaru, pe 17 aprilie, de la ora 18.00, la TVR 1.



În duminica Floriilor, într-o ediție specială a emisiunii „Dosar România”, aflăm povestea unui chirurg cardiovascular, un om care, timp de 40 de ani, a ținut în mână mii de inimi, a ascultat zeci de mii de inimi, a avut zeci de mii de pacienți și care a înțeles că nimic din tot ceea ce a făcut nu se putea realiza fără ajutorul și îndrumarea lui Dumnezeu. Despre întâlnirea unui doctor cu Divinitatea, în reportajul realizat de jurnalistul TVR Răzvan Butaru – pe 17 aprilie, de la ora 18.00, la TVR 1.

Continuă să citești

Ceea ce i se spune poetului în legătură cu florile – Arthur Rimbaud

https://blog.revistaderecenzii.com/

Păr înflorit

Şi-aşa, mereu, spre-azurul negru
Răsfrânt în marea de topaz,
Vor funcţiona în seara-ţi crinii –
Cinstire pline de extaz!

În vremea noastră dominată
De sago, când Plantele sunt harnice,
Crinul va bea dezgusturile albastre
În Prozele tale evlavioase!

Continuă să citești

Belșug de Lucian Blaga

https://blog.revistaderecenzii.com/

Cireș, 2022

– Negrule, cireșule,
gândul rău te-mprejmuie.

Jinduiesc la taine coapte
guri sosite-n miez de noapte.

Om și păsări, duhuri, fluturi,
nu așteaptă să te scuturi.

Prea ești plin de rod și vrajă,
vine furul, pune-ți strajă!

– Las’să vie, să culeagă,
vara mea rămâne-ntreagă.

Stelele deasupra mea
nimeni nu mi le-a fura!

Mă rog la floarea de cireș. Poem de Mihai Beniuc

https://blog.revistaderecenzii.com/

Mă rog la floarea de cireş,
Mă rog la frunza de măceş,
Mă rog la spicul grâului:
Dă-i omului tot ce-i frumos.
Dă-i gânguritul cel duios
Al porumbeilor pe ram,
Dă-i boare de parfum prin geam;
Dă-i dorul de-a umbla prin munţi,
Cu zori şi cu zăpezi pe frunţi,
Cu flori pe cărărui, pe stânci,
Cu vulturi peste râpi adânci;
Dă-i pâinea albă lângă vin
Şi peste casă cer senin
Şi frate bun şi bun vecin
Şi somnul noaptea fără chin;
Dă-i chipul din izvor curat
În care şi-a astâmpărat
Şi setea şi obrazul cald
În drumul lui către înalt.
Mă rog la toate câte sunt
Să fie bine pe pământ.
Pace, Lumină, Iubire.

Sursa: https://scriitoriclasici.blogspot.com/2014/07/mihai-beniuc-ma-rog.html