https://blog.revistaderecenzii.com/
„Frontul”, prima emisiune din România realizată şi transmisă în direct din Ucraina – la TVR 1
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
„Frontul”, prima emisiune din România realizată şi transmisă în direct din Ucraina – la TVR 1
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Un oarecare Erechteu începuse să clădească o cetate pe un loc sterp, de-a lungul apelor Kefisului. El era părintele și căpetenia unui popor de mândri voinici, și, cu toate că cetatea lui era încă mică și puțin arătoasă, în înțelepciunea sa, Zeus, prevăzuse că ea are să fie într-o zi cea mai vestită din câte cetăți s-au înălțat aievea pe pământ.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
https://blog.revistaderecenzii.com/
Sursa: https://www.google.com/search?q=poeme+de+apollinaire
https://blog.revistaderecenzii.com/
[În manuscris]
Comitetul central pentru serbarea întru memoria lui Ștefan cel Mare
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/
Cercul al doilea. Judecătorul Infernului:
Minos. Păcătoșii din dragoste. Francesca da Rimini
și Paolo Malatesta. Povestea lor de dragoste și moarte.
https://blog.revistaderecenzii.com/
O SCRIERE CRITICĂ
[Albina, 7/19 ianuarie – 9/21 ianuarie 1870]
După faimoasele critice, în sine bine scrise, ale d-lui Maiorescu, trebuia neapărat să iasă la lumină și o școală a sa de partizani care, minus spiritul de-o fineță feminină și minus stilul bun și limpede al d-sale, să aibă și ea aceleași defecte ce le are părintele, aceeași ridicare la nivelul secolului al 19, același aer de civilizațiune și gravitate cari din nenorocire sunt numai o mască ce ascunde adeseori numai foarte rău tendința cea adevărată și ambițiunea personală. Asemenea cum Kant cu sistema lui filozofică a ridicat ca din nimica o oaste de ex-și aplicatori ai săi, tot așa, în analogie, după criticele numitului domn trebuia să se ivească o școală întreagă de critici sau criticastri; singura diferință dintre amândouă școalele e doar asta, că partizanii lui Kant știau d.e. că baronia nu aduce de moștenire știința sau geniul și că nu e destul ca să aibă cineva un privilegiu — chiar cu pajere împărătească fie — pentru ca să aibă la dispozițiunea sa imperiul cel vast al științei și lumina cea curată a criticei filozofice. Adepții școalei române de filozofie sunt cu mult mai încrezuți și mult mai nejenați; baronia și nimbul poetic sunt un drept nu la critică, ci până și la batjocură, până și la persiflagiu asupra acelora cari ar avea cutezarea de a fi de-o opiniune contrarie. În locul nihilismului sincer adeseori și onest al unora din autorii noștri, cari poate nici nu pretindeau altceva de la public decât ca să li cedem onoarea de-a fi autorii noștri nesalariați, s-a ivit acuma alt nihilism — cel savant și pretențios care, uitându-se cu despreț din fruntea și prin ochii secolului asupra a toți și toate, se crede la nivelul învățaților (analog al politicilor) din Germania sau Europa civilizată pentru că a învățat, sau mai bine n-a învățat, în școalele de pre acolo.
Continuă să citeștihttps://blog.revistaderecenzii.com/