Arhive zilnice: 23 iunie 2022

Cântarea cântărilor. Cap. al II-lea

Posted on by
Răspunde

https://blog.revistaderecenzii.com/

1.Eu sunt narcisul din câmpie, sunt crinul de prin vâlcele.
2.Cum este crinul între spini, aşa este draga mea între fete.
3.Cum este mărul intre copaci, aşa este dragul meu printre flăcăi. Să stau la umbra mărului îmi place, dulce este rodul lui în gura mea!
4.El m-a dus în casa de ospăţ şi sus drept steag era iubirea.
5.Întăriţi-mă cu vin, cu mere răcoriţi-mă, că sunt bolnavă de iubire.
6.Stânga sa este sub cap la mine şi cu dreapta lui mă cuprinde.
7.Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din câmp, nu treziţi pe draga mea; până nu-i va fi ei voia!
8.Auzi glasul celui drag! Iată-l vine, săltând peste coline, trecând din munte-n munte.
9.Ca o gazelă e iubitul meu sau e ca un pui de cerb; iată-l la noi pe prispă, iată-l priveşte pe fereastră, printre gratii iată-l se uită.
10.Şi începe să-mi vorbească: Scoală, draga mea, şi vino!
11.Iarna a trecut, ploaia a încetat.
12.Flori pe câmp s-au arătat şi a sosit vremea cântării, în ţarină glas de turturea se aude.
13.Smochinii îşi dezvelesc mugurii şi florile de vie văzduhul parfumează. Scoală, draga mea, şi vino!
14.Porumbiţa mea, ce-n crăpături de stâncă, la loc prăpăstios te-ascunzi, arată-ţi faţa ta! Lasă-mă să-ţi aud glasul! Că glasul tău e dulce şi faţa ta plăcută.
15.Prindeţi vulpile, prindeţi puii lor, ele ne strică viile, că via noastră e acum în floare.
16.Iubitul meu este al meu şi eu sunt a lui. El printre crini îşi paşte mieii.
17.Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, vino, dragul meu, săltând ca o căprioară, ca un pui de cerb, peste munţii ce ne despart.
Sursa: http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=9&cap=2

Arpa lui David de Byron

Posted on by
Răspunde

https://blog.revistaderecenzii.com/

Trad. de I. H. Rădulescu

Spartu-s-au coardele arpei potente
Marelui David, poetului-rege!
Nu mai există a psalmilor arpă!

Câți i-asculta inspiratele-acorduri
De melodie, cu inima-nfrântă
Vărsând vărsau lacrime calde, dolente,
De repentire, de rugă, d-extaze.

Acele lacrime varii și multe
O consacrară Domnului sfântă.
Lamente-se ale Sionului vergini,
Căci iată, spartu-s-au ale ci coarde.

Ea străbătea prin dulcele-i accente
Inimi de piatră, ca gerul de ageri,
Fiilor aspri ai fărdelegii,
Da-n ei viața și le nălța suflet;
Strâmbii cu inima, strâmbii în cuget
Drept se-ndrepta la potenta ei voce.

Arpa lui David era mult mai forte
Și decât tronu-i. Poetul trecuse
Sus, mai presus decât rege la nalte:
Spiritul Domnului sta peste dânsul.

Ea celebra a Domnului mărire,
Spunea ale lui Israel mari fapte,
Ea răspândea peste văi bucuria:
Tresăreau munții, se plecau cedrii.

Aspirat-au și s-au suit la ceruri
P-aripe d-angeli ale ei acorduri,
Si ca tămâia rămaseră-acolo.

D-atunci nu se mai aude-a ei voce,
Ci numai amorul și pietatea
Ne răpesc sufletul prin niște sonuri
Ce ies din porțile cerului sacre,
Și-l leagănă-n visuri nalte, divine,
Ce-a zilei lumină nu le-ntrerumpe.

1868

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Arpa_lui_David

Corabia de Alexandru Macedonski

Posted on by
Răspunde

https://blog.revistaderecenzii.com/

La țărm, corabia oprită
E ninsă de zăpada lunii
Și marea tace odihnită,
De biciuirile furtunii.
Catarg și pânze argintate
Abia ușor sunt legănate…
Magia nopții este sfântă…
Verzuiele unde dormitează.
Novicii râd… — Cârmaciul oftează,
Matrozii melancolic cântă.

Orașul întreg scânteiază
Cu felinarele aprinse…
Muzicile vesel vibrează,
Curse priveghează-ntinse.
Novicii în port se coboară,
Spre râs și petrecere zboară;
Răscoala etății-i frământă…
Safire pe ceruri lăcrămează.
Din cap mișcând, cârmaciul oftează,
Matrozii melancolic cântă.

Sursa: https://ro.wikisource.org/wiki/Corabia

Contrapagină. Proză de Mihai Eminescu

Posted on by
Răspunde

https://blog.revistaderecenzii.com/

Se poate considera de exemplu ca scoarță a volumului (alias doașcă) scilicet pentru cine nu vrea s-o citească sau ca așa-numit Avant-propos, esprimându-mă franțuzește, ba chiar de capitolul prim al scrierei – daca vom băga bine de seamă. Și să vedeți de ce: Pentru cine nu citește decât titlul unei cărți, partea cea mai interesantă a cărții – adică care l-a in­teresat – e însuși titlul. Pentru cine nu citește decât prologul unei cărți, partea cea mai interesantă e tocmai prologul, pentru că numai pe el l-a citit.

Continuă să citești →