Premieră TVR INFO: „München 1972 – Atentatul care a schimbat lumea sportului”. Articol de Bianca Dinescu

https://blog.revistaderecenzii.com/

Bucureşti, 2 septembrie 2022

Premieră TVR INFO: „München 1972 – Atentatul care a schimbat lumea sportului”

Sportivi români participanţi la Jocurile Olimpice de la München ’72 vorbesc în premieră despre ziua în care teroriştii palestinieni au atacat Satul Olimpic. Vedem reportajul duminică, 4 septembrie, de la ora 22.00, în cadrul unei ediţii speciale „INFO Sport”, la TVR INFO.

Continuă să citești

Literatura politică a lui Caragiale de Paul Zarifopol

https://blog.revistaderecenzii.com/

Dând drumul unui năduf, ce ar putea părea vechi și adânc, scrie Caragiale doctorului Urechia, cu data de 27 decembrie 1907, următoarele: Intrarea în viața publică mi-a fost pân-acuma închisă de boierii și de ciocoii noștri pe simpla bănuială instinctivă că n-aș fi amantul destul de fidel al sacrei noastre Constituțiuni. De ce adică astăzi, la bătrânețe, să nu fiu leal, să nu le dau dreptate oamenilor, aratând pe față de ce sentimente sunt animat față de actuala organizare de stat? De ce să nu arăt lumii cum am văzut eu împrejurările sociale și politice la care am asistat și ca istoric, nu numai ca simplu comediante. Și deși mamelucărimea mă va huidui în unison, poate să am norocul ca în mulțimea lumii cinstite, inteligente și dezinteresate, să găsesc câteva aprobări, care să mă plătească cu prisos de necazurile înlungatei mele proscripțiuni.

Continuă să citești

Din trecutul nostru/Vladislav Basaraba de Alexandru Vlahuță

https://blog.revistaderecenzii.com/

Vladislav, fiul lui Alexandru Basarab, pleacă din Făgăraș cu ceata lui de arcași după ce mai întâi dă foc satului și Mănăstirii Tălmaciu unde-și aveau așezarea urmașii contelui Conrad — vechiul dușman al Basarabiei. El se pogoară la Câmpulung, și de-acolo trece la Curtea de Argeș, unde ia sceptrul și grijile domniei.

Continuă să citești

În vacanțe de N. Gane

În sfârșit, iată-mă-s acasă! Cânele Balan sări cel întăi din trăsură și era cât pe ce, în mișcările lui de bucurie, să răstoarne pe baba Ilinca care venea să mă primească în scară. Biata babă Ilinca!… Cum îi sticleau ochii de fericire văzându-mă iarăși sub ocrotirea ei pentru două luni de vacanțe. Ea mă crescuse pe brațe, mă învățase Tatăl nostru și se deprinse a mă privi ca pe copilul ei.

Continuă să citești